Datasets:
chrisgru
/
ro_wiki_chatml

Dataset card Data Studio Files Community
1
conversations
listlengths
3
3
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii interesante poți oferi despre Jiangxi Open 2023 – Simplu?" }, { "from": "assistant", "value": "{| style=\"padding:0.3em; float:right; margin-left:15px; border:1px solid #B8C7D9; background:#f5faff; font-size:90%; line-height:1.5em\"\n|- style=\"text-align:center; background:#a7e3bb\"\n!colspan=\"12\"|Jiangxi Open 2023\n|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"|Campioană:\n| \n|colspan=\"9\" | Kateřina Siniaková\n|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"|Finalistă:\n| \n|colspan=\"9\" | Marie Bouzková \n|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"|Scor:\n| \n|colspan=\"9\" |1–6, 7–6(7–5), 7–6(7–4)\n|\n|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" | Probe\n|-\n|style=\"text-align: right;\"|'Simplu\n| \n|Feminin\n|-\n|style=\"text-align: right;\"|Dublu\n| \n|''Feminin\n|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" |\n|-\n|}Jiangxi Open 2023 – Simplu''' a avut loc în a doua jumătate a lunii octombrie 2023. Treizeci și două de jucătoare s-au înscris în competiția de simplu a turneului de tenis de la Nanchang, China, jucat pe terenuri cu suprafață dură. Patru dintre ele își asigură participarea prin calificare. Rebecca Peterson a fost campioana en-titre din 2019, ultima ediție a turneului, dar nu participă în acest an.\n\nKateřina Siniaková a învins-o în finală pe Marie Bouzková, cu 1–6, 7–6(7-5), 7–6(7-4) și a câștigat titlul la simplu la turneul Jiangxi Open 2023.\n\nCapi de serie\n\nTabloul principal\n\nFinală\n\nJumătatea superioară\n\nJumătatea inferioară\n\nCalificări\n\nCapi de serie\n\nJucătoare calificate\n\nLucky loser\n\nRezultate calificări\n\nPrima calificare\n\nA doua calificare\n\nA treia calificare\n\nA patra calificare\n\nAlte informații\n\nWildcard\n Guo Hanyu \n Jiang Xinyu\n Wang Yuhan\n\nClasament protejat\n Vera Zvonareva\n\nRetrageri\n Marta Kostyuk → înlocuită de Nao Hibino \n Linda Nosková → înlocuită de Kimberly Birrell \n Mayar Sherif → înlocuită de Kateřina Siniaková\n Elisabetta Cocciaretto → înlocuită de Viktória Hrunčáková \n Veronika Kudermetova → înlocuită de Vera Zvonareva \n Bernarda Pera → înlocuită de Valeria Savinykh \n Iulia Putințeva → înlocuită de Laura Siegemund \n Liudmila Samsonova → înlocuită de Kaja Juvan\n\nNote\n\nLegături externe\nTabloul principal\nCalificări\n\n2023\nWTA Tour 2023" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii îmi poți spune despre Teqball?" }, { "from": "assistant", "value": "Teqball este un sport cu mingea care se joacă pe o masă curbată, combinând elemente de sepak takraw și tenis de masă. Jucătorii lovesc o minge de fotbal unul spre celălalt cu orice parte a corpului, cu excepția brațelor și a mâinilor. Teqball poate fi jucat între doi jucători ca joc de simplu sau între patru jucători ca joc de dublu. Sportul este reprezentat la nivel internațional de Federația Internațională de Teqball (FITEQ). O serie de fotbaliști de talie mondială au fost atrași de sport și, după ce a fost adăugat în programele Jocurilor Asiatice de plajă din 2021 și al Jocurilor Europene din 2023, sportul urmărește acum includerea în Jocurile Olimpice.\n\nTeqball a devenit sportul cu cea mai rapidă recunoaștere din lume în august 2018, când cel mai înalt organism de conducere al său, FITEQ, a fost recunoscut oficial de Comitetul Olimpic din Asia (OCA). În iunie 2019, a fost recunoscut oficial de Asociația Comitetelor Olimpice Naționale din Africa (ANOCA).\n\nÎn noiembrie 2020, FITEQ a primit calitatea de membru cu drepturi depline al Asociației Globale a Federațiilor Sportive Internaționale (GAISF). A fost creat în 2012 în Ungaria.\n\nNote \n\nUngaria\nSport\nSporturi de echipă\nJocuri cu mingea" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi tot ce știi despre Succesiune (drept)." }, { "from": "assistant", "value": "În drept, succesiunea este ansamblul de norme juridice care au în vedere transmiterea patrimoniului unei persoane după decesul său. Dreptul succesiunii este reglementat de dreptul civil.\n\nNote\n\nMoștenire" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune pe larg despre Psyche (dezambiguizare)?" }, { "from": "assistant", "value": "Psyche (Psyché în franceză) este termenul grecesc pentru „suflet” (ψυχή).\n\nPsyche sau La Psyché se poate referi la:\n\nReligie și mitologie\n Psyche (mitologie), o femeie muritoare din mitologia greacă care a devenit soția lui Eros și zeița sufletului.\n\nPsihologie\n Psyche (psihologie), mintea umană, conștientă și inconștientă.\n Psyche, o carte din 1846 despre inconștient de Carl Gustav Carus\n Psyche, o carte din 1890-1894 despre conceptul grec antic al sufletului de Erwin Rohde\n\nArte și media\n Povestea lui Eros și Psyche, cunoscută mai ales din romanul latin al lui Apuleius, și descrisă în numeroase forme\n Psyché (piesă), o tragedie-balet din 1671 de Molière\nPsyché (operă), operă din 1678 pe muzica lui Jean-Baptiste Lully\nCupidon și Psyche (Thorvaldsen), o sculptură din 1808, Copenhaga\nEros și Psyche (Robert Bridges), poem din 1885\nUn poem simfonic din 1888 al compozitorului belgian César Franck\nUn basm din 1898 de Louis Couperus\nO compoziție de muzică clasică din 1924 de Manuel de Falla\n\nȘtiință și tehnologie\n Psyche (sondă spațială), o sondă spațială NASA care studiază asteroidul metalic 16 Psyche\n 16 Psyche, un asteroid\n Psyche (Red Hat Linux), nume de cod pentru v8.0 (2002)" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune despre Manon Lescaut (Puccini)?" }, { "from": "assistant", "value": "Manon Lescaut este o operă în limba italiană, în patru acte compusă de Giacomo Puccini între 1889 și 1892 după un libret de Luigi Illica, Mario Praga și Domenico Oliva. Libretul este inspirat după romanul Histoire du Chevalier des Grieux, et de Manon Lescaut de Antoine Francois Prevost.\n\nPremiera operei a avut loc în 1 februarie 1893, la Torino în Teatro Regio.\n\nIstoric\nLibretul, în italiană, a fost scris de cinci autori angajați de Puccini: Ruggero Leoncavallo, Marco Praga, Giuseppe Giacosa, Domenico Oliva și Luigi Illica și a fost inspirat din romanul deosebit de popular al lui Prevost, care la vremea publicării era deosebit de controversat, cu acțiunea desfășurându-se parțial în Franța și Louisiana, Statele Unite ale Americii.\nLa libret au contribuit și editorul, Giulio Ricordi, cât și Puccini. Atât de confuză a fost „paternitatea” libretului, încât nimeni nu a fost creditat ca autor pe pagina de titlu a partiturii originale. Cu toate acestea, Illica și Giacosa au fost cei care au completat libretul și au continuat să contribuie cu librete la următoarele trei – și cele mai de succes – lucrări ale lui Puccini.\n\nChiar dacă existau deja mai multe compoziții care adresau povestea romanului lui Prevost, pentru care compozitorul francez Jules Massenet, a pus în scenă deja din 1884, o operă cu titlul de Manon care devenise populară în repertoriul Operei Comice din Paris, Puccini a insistat ca să nu abandoneze povestea argumentând:\n\n „Manon este o eroină în care cred și, prin urmare, nu poate să nu cucerească inimile publicului. De ce nu ar trebui să existe două opere despre Manon? O femeie ca Manon poate avea mai mult de un iubit.”\n\nPersonaje\n\nRezumat\n\nPrimul act\nAmiens - o piață de lângă Poarta Parisului. Pe de o parte a pieței un bulevard și pe cealaltă parte un han, cu balcon. Este seară, orășeni, soldați și o mulțime de studenți și fete se plimbă pe bulevard și prin piață, în timp ce alții se adună în grupuri. Unii sunt așezați la mesele din afara hanului, beau și joacă jocuri de noroc.\n\nEdmondo cântă despre plăcerile tinereții (Edmondo, cor de studenți, fete și orășeni: Ave, sera gentile). Des Grieux intră, este salutat, dar el este melancolic și nu se alătură celorlalți, cântând cinic despre dragoste (des Grieux, Edmondo, refren: L'amor?, L'amor? ...io non conosco!). Ei glumesc cu el și îl provoacă să flirteze aparent cu fetele (des Grieux: Tra voi, belle, brune e bionde); (Edmondo, refren: Ma, bravo!).\n\nSe aude un corn de poștalion și trăsura din Arras oprește la han, în timp ce mulțimea se uită să vadă pasagerii (Corul: Giunge il cocchio d'Arras!) Lescaut (fratele lui Manon), apoi un perceptor-general în vârstă, Geronte di Ravoir, coboară din trăsură, Geronte ajutându-o pe Manon, apoi pe restul pasagerilor. Mulțimea comentează (Corul, Edmondo, Lescaut, des Grieux, Geronte: Discendono, vediam!). Edmondo și studenții o admiră pe Manon (Chi non darebbe a quella donnina bella?). Des Grieux este și el încântat (Dio, quanto è bella!). Ceilalți pasageri intră în han, în timp ce Lescaut îi face semn lui Manon să-l aștepte. Ea stă, în timp ce des Grieux, care a fost fermecat de ea, se apropie și își declară sentimentele (des Grieux, Manon,: Cortese damigella), doar pentru a afla că este destinată unei mănăstiri conform dorinței tatălui acesteia. Se oferă să o ajute, iar când Lescaut o cheamă, o roagă să-l întâlnească mai târziu; fără tragere de inimă acceptă. După ce Manon pleacă, des Grieux cântă despre sentimentele lui pentru Manon (des Grieux: Donna non vidi mai). Studenții și fetele, care au urmărit cuplul, comentează în batjocură norocul lui (Edmondo, elevi: La tua ventura ci rassicura).\n\nLescaut și Geronte coboară și discută în piață despre soarta lui Manon, observată de Edmondo. Geronte, care este și el captivat de Manon, spune că ar fi irosită într-o mănăstire. La auzirea părerii colegului său de călătorie, Lescaut începe să-și reconsidere sarcina de a-și escorta sora la mănăstire. Studenții îl invită pe Lescaut să se alăture jocului lor de cărți. Geronte observă că Lescaut este preocupat de joc și dezvăluie planul său de a o răpi pe Manon și de a o duce la Paris hangiului, oferindu-i bani pentru ajutorul și tăcerea lui. Edmondo aude planul și îl informează pe des Grieux (Edmondo: Cavaliere, te la fanno!). El se oferă să-l ajute pe des Grieux, aranjează ca jucătorii de cărți să-l țină ocupat pe Lescaut.\n\nManon se strecoară din han ca să-l întâlnească pe des Grieux așa cum i-a promis (Manon: Vedete? Io son fedele alla parola mia). El își declară dragostea pentru ea și o avertizează cu privire la complotul de a o răpi, în timp ce Edmondo obține trăsura pe care Geronte a închiriat-o să ducă cuplul la Paris. Pleacă împreună exact în momentul în care sosește Geronte, gata să-și execute planurile (Geronte: Di sedur la sorellina e il momento!). Geronte este batjocorit de Edmondo. Dându-și seama că a fost păcălit, Geronte îl îndeamnă pe Lescaut să urmeze perechea plecată. Mai pragmatic Lescaut îl sfătuiește că perechea va rămâne în curând fără bani, iar apoi Manon va fi a lui.\n\nAl doilea act\nO cameră în casa lui Geronte din Paris\n\nManon este acum amanta lui Geronte (după ce Manon la părăsit pe des Grieux când a rămas fără bani - [parte din roman omisă de Puccini]). Manon și peruchierul ei sunt în cameră când intră Lescaut (Manon, Lescaut: Dispettosetto questo riccio!); (Lescaut: Sei splendida e lucente!). Ea îi spune că Geronte este prea bătrân și rău; o plictisește. Manon este tristă, iar gândurile ei se îndreaptă către des Grieux (Manon: In quelle trine morbide); (Lescaut, Manon: Poiché tu vuoi saper).\n\nMuzicieni angajați de Geronte intră pentru a o amuza (Madrigal: Sulla vetta tu del monte); (Manon, Lescaut: Paga costor). Geronte aduce un maestru de dans; se dansează un menuet, apoi ea cântă o gavotă (Maestrul de dans, Geronte, Manon, cor: Vi prego, signorina [menuet]); (Manon, Geronte, cor: L'ora, o Tirsi, è vaga e bella). După ce au dansat, Geronte și muzicienii părăsesc casa. Consternat că sora lui este nefericită trăind cu Geronte, Lescaut merge să-l găsească pe des Grieux. Des Grieux apare în casa lui Geronte (Manon, des Grieux: Oh, sarò la più bella!). În timp ce des Grieux și Manon își reînnoiesc jurămintele de dragoste, Geronte se întoarce pe neașteptate. El salută cuplul, amintindu-i lui Manon de multele sale favoruri pentru ea, inclusiv câteva bijuterii prețioase. Ea îi răspunde că nu-l poate iubi (Geronte, des Grieux, Manon: Affè, madamigella).\n\nCu o reverență adâncă, îi părăsește. Manon se bucură de libertatea lor (Manon: Ah! Ah! Liberi!); (des Grieux: „Ah, manon, mi tradisce il tuo folle pensiero). Lescaut îi îndeamnă să părăsească imediat cass, dar Manon ezită la gândul că-și va lăsa bijuteriile și rochiile frumoase. Lescaut reintră în grabă, făcând semne că trebuie să plece imediat. Manon își strânge bijuteriile și se îndreaptă spre ușă. A fost încuiată din ordinul lui Geronte. Soldați chemați să o aresteze pe Manon, încercând să scape, își lasă bijuteriile să cadă la picioarele lui Geronte. Ea este târâtă deoparte și des Grieux nu i-se permite să o urmeze (des Grieux, Manon, Lescaut, sergent, Geronte: Lescaut! – Tu qui?).\n\nIntermezzo: Călătoria către Le Havre.\n\nMultiplele eforturi ale lui des Grieux de a o elibera pe Manon, inclusiv prin forță eșuând, acesta o urmează la Le Havre.\n\nAl treilea act\nO piață lângă portul din Le Havre\n\nÎn zori, Manon este cu celelalte curtezane întemnițate (des Grieux, Lescaut, Manon: Ansia eterna, crudel). Lescaut a mituit un gardian pentru a-l lăsa pe des Grieux să vorbească cu Manon. Vorbind cu ea printre gratii, află că urmează să fie deportată în Louisiana. Un lămpaș, stinge felinarele cântând un cântec (Lămpaș, des Grieux, Manon: E Kate ripose al re); (des Grieux, Manon: Manon, disperato è il mio prego). Ei încearcă o salvare, dar în zadar. Apare gardianul, escortând un grup de femei, care merg pe aceeași navă cu Manon. Ea merge printre, palidă și tristă. Mulțimea face comentarii în timpul apelului curtezanelor (Corul, Lescaut, des Grieux, Manon: All'armi! All'armi!), dar Lescaut îi inspiră milă lui Manon (Sergent, cor, Lescaut, Manon, des Grieux: Rosetta! – Eh, che aria!).\n\nDes Grieux, disperat de ideea de a fi despărțit de Manon pentru totdeauna, merge alături de ea. El încearcă să o prindă, dar este împins de către sergent. Totuși, căpitanul navei le vede durerea intensă (des Grieux: Pazzo son!) și îi permite să se îmbarce pe navă.\n\nAl patrulea act\nO câmpie întinsă în vecinătatea Noului Orleans\n\nDupă ce au fugit de intrigile pline de gelozie din New Orleans, îndrăgostiții își croiesc drumul prin un „deșert” pentru a căuta refugiu într-o așezare britanică. Rătăcind prin deșert, Manon deja bolnavă, este epuizată. Ea cade și nu poate merge mai departe (des Grieux, Manon: Tutta su me ti posa); (des Grieux: Vedi, son io che piango); (Manon, des Grieux: Sei tu che piangi). Des Grieux este alarmat de înfățișarea lui Manon și merge să caute apă. În timp ce el este plecat, Manon își amintește trecutul și își contemplează frumusețea și soarta (Manon: Sola, perduta, abbandonata).\n\nDes Grieux se întoarce, nefiind în stare să găsească apă. Manon își ia un rămas bun sfâșietor, însă nu înainte de a se plânge de faptul că viața ei nu a fost corectă și că nu mai este frumoasă. Înainte de a muri în brațele lui, Manon îi cere lui des Grieux să-i spună cât de frumoasă a fost și că trebuie să-i ierte greșelile înainte de a muri, ignorându-l repetat, când acesta repetă cât de mult o iubește și îi va fi dor de ea. Chinuit de durerea morții iubitei sale vanitoase, des Grieux se prăbușește peste corpul ei (Manon, des Grieux: Fra le tue braccia, amore).\n\nInstrumentație\nOpera este compusă pentru piccolo (care dublează ca al 3-lea flaut), două flaute, doi oboi, corn englez, două clarinete, clarinet bas, doi fagoți, patru coarne, trei trompete, trei tromboane, tubă bas, timpani, triunghi, tobă, tam-tam, tobă bas, chimvale, glockenspiel, celestă, harpă și coarde, împreună cu flaut în afara scenei, cornet în afara scenei, clopot în afara scenei, tobă în afara scenei și clopoței de sanie în afara scenei.\n\nNote\n\nVezi și \n Operă\n\nOpere de Giacomo Puccini\nOpere în limba italiană\nOpere scrise în secolul al XX-lea" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți explica despre Jasmin Open 2023 – Simplu?" }, { "from": "assistant", "value": "{| style=\"padding:0.3em; float:right; margin-left:15px; border:1px solid #B8C7D9; background:#f5faff; font-size:90%; line-height:1.5em\"\n|- style=\"text-align:center; background:#c9a6bb\"\n!colspan=\"12\"|Jasmin Open 2023\n|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"|Campioană:\n| \n|colspan=\"9\" | Elise Mertens\n|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"|Finalistă:\n| \n|colspan=\"9\" | Jasmine Paolini \n|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"|Scor:\n| \n|colspan=\"9\" |6–3, 6–0\n|\n|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" | Probe\n|-\n|style=\"text-align: right;\"|'Simplu\n| \n|Feminin\n|-\n|style=\"text-align: right;\"|Dublu\n| \n|''Feminin\n|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" |\n|-\n|}Jasmin Open 2023 – Simplu''' a avut loc în a doua jumătate a lunii octombrie 2023. Treizeci și două de jucătoare s-au înscris în competiția de simplu a turneului de tenis de la Monastir, Tunisia, jucat pe terenuri cu suprafață dură. Patru dintre ele își asigură participarea prin calificare. \n\nElise Mertens a fost campioana en-titre, și și-a apărat cu succes titlul, învingând în finală pe Jasmine Paolini cu 6–3, 6–0.\n\nCapi de serie\n\nTabloul principal\n\nFinală\n\nJumătatea superioară\n\nJumătatea inferioară\n\nCalificări\n\nCapi de serie\n\nJucătoare calificate\n\nRezultate calificări\n\nPrima calificare\n\nA doua calificare\n\nA treia calificare\n\nA patra calificare\n\nNote\n\nLegături externe\nTabloul principal\nCalificări\n\n2023\nWTA Tour 2023" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi tot ce știi despre Compus de cinci cuburi trunchiate." }, { "from": "assistant", "value": "În geometrie compusul de cinci cuburi trunchiate este un compus poliedric uniform format din 5 cuburi trunchiate, cu simetrie icosaedrică (Ih).\n\nAre indicele de compus uniform UC57.\n\nConstrucție \nPoate fi construit prin trunchierea tuturor celor 5 cuburi din compusul de cinci cuburi.\n\nMărimi asociate\n\nCoordonate carteziene \nCoordonatele carteziene ale vârfurilor acestui compus sunt toate permutările ciclice ale\n\nunde este secțiunea de aur.\n\nVolum \nUrmătoarea formulă pentru volum este stabilită pentru lungimea laturilor tuturor poligoanelor (care sunt regulate) :\n\nNote\n\nVezi și \n Lista compușilor poliedrici uniformi\nCompuși de poliedre trunchiate\n Compus de două tetraedre trunchiate\n Compus de cinci tetraedre trunchiate\n Compus de zece tetraedre trunchiate\n Compus de cinci hexaedre trunchiate stelate\n\nLegături externe \n\n Polyhedron Category C2: Compounds Truncates Tar\n\ncuburi 5 trunchiate" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți povesti despre [Titlu] Legatar (drept)?" }, { "from": "assistant", "value": "În drept, un legatar este o persoană căreia i se oferă ca moștenire un legat în cadrul unui testament. Legatul este ales de mort în timpul vieții sale, însă nu are parte de patrimoniul desemnat lui decât după decesul acestuia.\n\nNote\n\nMoștenire" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți împărtăși despre Ciclabilitate?" }, { "from": "assistant", "value": "Ciclabilitatea reprezintă gradul de ușurință a circulației bicicletelor. Un grad mai mare de ciclabilitate în orașe este asociat, printre altele, cu beneficii pentru sănătatea oamenilor, nivele mai scăzute de poluare atmosferică și acustică, îmbunătățirea fluidității traficului sau o productivitate mai mare.\n\nFactori de ciclabilitate \nPrintre factorii care afectează ciclabilitatea se numără:\n\nSecuritatea \nSiguranța pistelor pentru biciclete este un criteriu pentru o ciclabilitate ridicată:\n Cele mai sigure rute sunt cele segregate de traficul motorizat (benzi pentru biciclete), urmate de ciclorutele în care bicicliștii au prioritate și, în final, de piste pentru biciclete, în care bicicletele circulă alături de vehicule motorizate pe rute cu mai multe benzi pe sens.\n Lățimea pistelor pentru biciclete trebuie să fie suficientă pentru a permite traversarea sau depășirea în siguranță a două biciclete.\n Vizibilitatea rutei trebuie să permită anticiparea posibilelor frânări și intersecții, evitând virajele la unghi drept.\n Intersecțiile trebuie, de asemenea, să fie semnalizate corespunzător atât pentru bicicliști, cât și pentru traficul motorizat.\n Rutele trebuie să evite obstacolele, cum ar fi stâlpii de iluminat sau băncile. De asemenea, trebuie să evite transportul bicicletelor pe scări, în cazul cărora pot fi adăugate rampe pentru biciclete.\n Suprafața trebuie să fie netedă, cu obstacole reduse, cum ar fi bordurile, cu materiale care nu oferă prea multă rezistență, care drenază și, în același timp, nu sunt alunecoase când plouă.\n\nCoerență \nO rețea de ciclism coerentă implică:\n Pistele pentru biciclete trebuie să acopere întreaga extindere a orașului, astfel încât bicicleta să poată fi folosită pentru a ajunge la cât mai multe destinații posibile. Ideal ar fi să existe o pistă pentru biciclete la mai puțin de 250 de metri de orice punct din oraș.\n Acestea trebuie să fie conectate între ele în mod continuu.\n Trebuie să existe locuri de parcare sigure atât la origine, cât și la destinație.\n Proiectarea pistelor pentru biciclete trebuie să fie uniformă, astfel încât toți cetățenii să poată percepe rapid utilizarea acelei rute, evitând conflicte.\n Rutele trebuie să fie semnalizate corect, inclusiv destinațiile oferite de fiecare rută.\n\nLiniaritate \nBicicletele sunt propulsate de efortul fizic al oamenilor, prin urmare, o rețea de ciclism foarte ciclabilă trebuie să permită deplasări directe fără prea mult efort:\n Traseele între origine și destinație pot fi realizate cât mai direct posibil, fără a necesita devieri mari.\n Rutele pentru biciclete trebuie să treacă pe străzile principale, deoarece acestea sunt de obicei cele care găzduiesc majoritatea magazinelor și serviciilor.\n Trebuie evitate sau minimizate pantă.\n Se reduce numărul de opriri, cum ar fi semafoare sau intersecții, care necesită un efort fizic mai mare.\n\nIndicatori de ciclabilitate \nUnul dintre cei mai buni indicatori ai gradului de ciclabilitate este proporția echilibrată a genurilor și vârstelor care utilizează în mod regulat bicicleta. Femeile, copiii și persoanele în vârstă au o percepție mai mare a nesiguranței, astfel încât, dacă un oraș are o ciclabilitate scăzută, bicicleta nu va fi considerată un mijloc de transport obișnuit. În schimb, o compoziție a utilizatorilor de bicicletă similară cu structura demografică va indica un spațiu foarte ciclabil.\n\nNote\n\nVezi și \n\nCiclism\nTransport\nUrbanism\nPlanificare urbană\nCalitatea vieții" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți povesti despre [Titlu] Moștenire vacantă?" }, { "from": "assistant", "value": "Moștenirea vacantă reprezintă situația în care patrimoniul unei persoane nu poate fi dat spre moștenire, fie deoarece nu există moștenitori eligibili, fie deoarece aceasta nu și-a precizat în cadrul unui testament, fie deoarece aceștia au ales să nu accepte moștenirea.\n\nNote\n\nMoștenire" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune pe larg despre Tjerk Westerterp?" }, { "from": "assistant", "value": "Theodorus Engelbertus „Tjerk” Westerterp () a fost un politician și diplomat olandez al fostului Partid Popular Catolic (KVP), acum fuzionat în partidul Apelul Creștin Democrat (CDA).\n\nBiografie\n\nTinerețe\nWesterterp a urmat un gimnaziu din Rotterdam din aprilie 1943 până în mai 1949 și a aplicat la Universitatea Radboud din Nijmegen în iunie 1949, specializare în științe politice, obținând o diplomă de licență în științe sociale în 1951, înainte de a trece la jurnalism și a absolvit-o cu o diplomă de master în jurnalism în iulie 1953. Westerterp a lucrat ca jurnalist și editor pentru din iunie 1949 până în iulie 1953. Westerterp a lucrat ca funcționar public pentru Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) în orașul Luxemburg din iulie 1953 până în iulie 1963.\n\nCariera politică\nWesterterp a devenit membru al Camerei Reprezentanților după ce Gerard Veldkamp a fost numit ministru al Afacerilor Sociale și al Sănătății în Cabinetul Marijnen după alegerile din 1963, preluând mandatul la 31 iulie 1963, slujind ca lider, prezidând și purtător de cuvânt pentru Afaceri Europene, Benelux, Transport, Aviație și purtător de cuvânt adjunct pentru Afaceri Externe și NATO. Westerterp a fost selectat ca membru al Parlamentului European și a ocupat două funcții, preluând mandatul la 8 mai 1967. De asemenea, a fost vicepreședinte al Parlamentului European de la 9 martie 1971 până la 17 august 1971. După alegerea din 1971, Westerterp a fost numit secretar de stat pentru Afaceri Externe în Cabinetul Biesheuvel I, preluând mandatul la 17 august 1971. Cabinetul Biesheuvel I a căzut doar un an mai târziu, la 19 iulie 1972 și a continuat să servească în calitate de demisionar până la formarea primului cabinet din 1972, când a fost înlocuit de Cabinetul interimar Biesheuvel II, Westerterp continuând ca secretar de stat pentru Afaceri Externe, preluând funcția la 9 august 1972. După alegerile din 1972, Westerterp s-a întors ca membru al Camerei Reprezentanților, preluând mandatul la 7 decembrie 1972, dar încă mai lucra în cabinet și, din cauza obiceiurilor dualismului din convenția constituțională a politicii olandeze, nu a putut îndeplini un mandat dublu. A demisionat ulterior din funcția de secretar de stat pentru afaceri externe la 7 martie 1973.\n\nDupă formarea celui de-al doilea cabinet din 1972, Westerterp a fost numit ministru al Transporturilor și Gospodăririi Apelor în Cabinetul Den Uyl, preluând mandatul la 11 mai 1973. El a luat multe măsuri care au avut un impact pozitiv de durată asupra siguranței traficului în Țările de Jos, cum ar fi obligarea centurilor de siguranță și a căștii de moped. El a fost, de asemenea, responsabil pentru decizia de a construi bariera de furtună din estul Scheldt. Cabinetul Den Uyl a căzut la 22 martie 1977 după patru ani de tensiuni în coaliție și a continuat să servească în calitate de demisionar.\n\nDupă alegerea din 1977, Westerterp a revenit din nou ca membru al Camerei Reprezentanților, preluând mandatul la 8 iunie 1977, dar din cauza obiceiurilor dualismului a demisionat din funcția de membru al Camerei Reprezentanților la 8 septembrie 1977. După formarea cabinetului din 1977, Westerterp nu a primit un post în noul cabinet, Cabinetul Den Uyl a fost înlocuit de Cabinetul Van Agt-Wiegel la 19 decembrie 1977 și, ulterior, a revenit ca membru al Camerei Reprezentanților după numirea al lui Til Gardeniers-Berendsen ca ministru al Culturii, Recreării și Asistenței Sociale în noul cabinet, preluând mandatul la 22 decembrie 1977, servind ca administrator.\n\nÎn ianuarie 1978, Westerterp a fost numit director executiv (CEO) și președinte al Consiliului de administrație al Bursei de Valori din Amsterdam, a demisionat din funcția de membru al Camerei Reprezentanților în aceeași zi în care a fost instalat în funcția de CEO și președinte la 15 februarie 1978. În calitate de CEO al Bursei de Valori din Amsterdam, el a venit cu ideea indicelui AEX .\n\nWesterterp a devenit, de asemenea, activ în sectorul privat și în sectorul public și a ocupat numeroase locuri ca director corporativ și director nonprofit în mai multe consilii de administrație și consilii de supraveghere (DSB Bank, Radio Netherlands Worldwide, DSM Company, Van Lanschot, Atlantic Association, Randstad Holding și Institutul de Relații Internaționale Clingendael) și a lucrat în mai multe în numele guvernului (Fondurile Publice de Pensii APB, și ) și ca avocat și lobbyist pentru îmbunătățirea ingineriei autostrăzilor și integrarea europeană și în calitate de consultant politic al partidului Livable Netherlands (LN).\n\nWesterterp a fost cunoscut pentru abilitățile sale de manager și de polițist. Westerterp a continuat să comenteze treburile politice.\n\nWesterterp a murit la 8 octombrie 2023, la vârsta de 92 de ani.\n\nDecorații\n\nNote\n\nLegături externe \n Drs. Th.E. (Tjerk) Westerterp Parlement & Politiek\n\nNașteri în 1930\nDecese în 2023\nAbsolvenți ai Radboud University Nijmegen\nRomano-catolici neerlandezi" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți descrie [Titlu] pDonator?" }, { "from": "assistant", "value": "Un donator este o persoană fizică, juridică sau un guvern care donează ceva în mod voluntar.\n\nDe cele mai multe ori termenul poate face referire la o persoană motivată de pur altruism, dar și la una care întocmește o tranzație chiar dacă prețul primit nu este pe măsura bunului. \n\nÎn dreptul societăților comerciale și în dreptul civil, donatorul este persoana care oferă un bun sau un element patriominial fără să primească o plată în schimb.\n\nNote\n\nDrept civil\nFilantropie" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata pe scurt despre Stockholm Open 2023 – Simplu?" }, { "from": "assistant", "value": "{| style=\"padding:0.3em; float:right; margin-left:15px; border:1px solid #B8C7D9; background:#f5faff; font-size:90%; line-height:1.5em\"\n|- style=\"text-align:center; background:#F4AE6D\"\n!colspan=\"12\"|Stockholm Open 2023\n|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"|Campion:\n| \n|colspan=\"9\" | Gaël Monfils\n|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"|Finalist:\n| \n|colspan=\"9\" | Pavel Kotov\n|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"|Scor:\n| \n|colspan=\"9\" |6-4, 7-6(8–6), 6-3\n|\n|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" | Probe\n|-\n|style=\"text-align: right;\"|'Simplu\n| \n|Masculin\n|-\n|style=\"text-align: right;\"|Dublu\n| \n|''Masculin\n|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" |\n|-\n|}Stockholm Open 2023 – Simplu a avut loc în a doua jumătate a lunii octombrie 2023. Douăzeci și opt de jucători s-au înscris în competiția de simplu a turneului de tenis de la Stockholm, Suedia, jucat pe terenuri cu suprafață dură, acoperite. Patru dintre ei și-au asigurat participarea prin calificare. Holger Rune a fost campionul en-titre, dar a pierdut în runda a doua în fața lui Miomir Kecmanović.\n\nGaël Monfils l-a învins în finală pe Pavel Kotov cu 6-4, 7-6(8-6), 6-3 și a câștigat titlul de simplu la Stockholm Open 2023. A fost cel de-al 12-lea titlu ATP pentru Monfils.\n\nCapi de serie\nPrimii patru capi de serie au intrat direct în runda a doua.\n\nTabloul principal\n\nFinală\n\nJumătatea superioară\n\nJumătatea inferioară\n\nCalificări\nCapi de serie\n\nJucători calificați\n\nLucky loser\n Tomáš Macháč'''\n\nRezultate\n\nPrima calificare\n\nA doua calificare\n\nA treia calificare\n\nA patra calificare\n\nAlte informații\n\nWildcard\n Leo Borg\n Karl Friberg\n Elias Ymer\n\nClasament protejat\n Gaël Monfils\n\nRetrageri\n Alejandro Davidovici Fokina → înlocuit de Tomáš Macháč\n\nNote\n\nLegături externe\n Tabloul principal\n Calificare\n\n2023\nATP Tour 2023" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Descrie în detaliu Interglaciațiunea Eem." }, { "from": "assistant", "value": "Interglaciația Eem (numită și ultimul interglaciar, Sangamonian Stage, Ipswichian, Mikulin, Kaydaky, penultimul interglaciar, Valdivia sau Riss-Würm) a fost perioada interglaciară care a început cu aproximativ 130.000 de ani în urmă, la sfârșitul glaciațiunii Saale și s-a încheiat cu aproximativ 115.000 de ani în urmă, la începutul glaciației Vistula. Corespunde stadiului 5e a cronologiei izotopice. Deși uneori denumită „ultimul interglaciar” (în sensul „cel mai recent” înainte de „ultimul”), a fost a penultima perioadă interglaciară a actualei epoci glaciare, cea mai recentă fiind holocenul care durează până azi (care a urmat ultimei perioade glaciare). Clima dominantă din Eem era, în medie, cu aproximativ 1-2°C mai caldă decât cea din holocen. În timpul Eemului, proporția de CO2 din atmosferă era de aproximativ 280 de părți pe milion.\n\nEemul este cunoscut cu numele de Ipswichian în Marea Britanie, interglaciarul Mikulin în Rusia, interglaciarul Valdivia în Chile și interglaciarul Riss-Würm în Alpi. În funcție de modul în care o anumită publicație definește stadiul Sangamonian al Americii de Nord, Eemianul este echivalent fie cu tot, fie cu o parte a acestuia.\n\nClimă\n\nTemperaturile globale \nSe crede că clima Eemiană a fost mai caldă decât actualul holocen. Modificările parametrilor orbitali ai Pământului de astăzi (oblicitate și excentricitate mai mare, și periheliu), cunoscute sub numele de cicluri Milankovic, au condus probabil la variații sezoniere mai mari de temperatură în emisfera nordică.[<span title=\"This claim needs references to reliable sources. (February 2022)\">citare necesară</span>] În timpul verii nordice, temperaturile în regiunea arctică erau de aproximativ 2-4 °C mai mare decât în 2011. Clima eemiană a fost extrem de instabilă, cu oscilații pronunțate de temperatură demonstrate de fluctuațiile δ18O în eșantioanele de gheață groenlandeze, deși o parte din instabilitatea dedusă din cercetările proiectului eșantioanelor de gheață din Groenlanda poate fi rezultatul amestecării gheții eemiane cu gheața din intervalele glaciare premergătoare sau succesoare.\n\nCel mai cald vârf al Eemianului a fost în jur de 125.000 cu ani în urmă, când pădurile ajungeau la nord până la Capul Nord, Norvegia (care acum este tundră) cu mult deasupra Cercului Arctic. În optimulul climatic al Eemului iernile în emisfera de mord erau în general mai calde și mai umede decât acum. Hipopotamul era răspândit în fluviile Rin și Tamisa. Europa Centrală (la nord de Alpi) era cu 1-2°C mai mari decât în prezent, pe când la sud de Alpi erau cu 1-2°C mai joase. În timpul insolației maxime între 133.000 și 130.000 î.p. apa din gheața topită adusă de Nipru și Volga a făcut ca Marea Neagră și cea Caspică să fie conectate. Sfârșitul perioadei a fost marcat de căderea temperaturilor, spre 112.000 î. p. începând să se formeze calota glaciară în Norvegia de Sud.\n\nPulsul de apă de topire 2B, la aproximativ 133.000 î. p., a slăbit substanțial musonul de vară din India (ISM).\n\nCopacii ajungeau până în sudul insulei Baffin din Arhipelagul Arctic canadian: în prezent, limita nordică este mai la sud la Kuujjuaq, în nordul Quebecului. Coasta Alaskăi era suficient de caldă în timpul verii din cauza reducerii gheții marine în Oceanul Arctic încât insula Saint Lawrence (acum tundră) să aibă pădure boreală, deși precipitațiile inadecvate au cauzat o reducere a acoperirii forestiere în interiorul Alaskăi și în teritoriul Yukon, în ciuda condițiilor mai calde. Limita prerie-păduri din Marile Câmpii ale Statelor Unite se afla mai la vest, lângă Lubbock, Texas, în timp ce limita actuală este lângă Dallas.\n\nCondițiile interglaciare s-au încheiat în Antarctica în timp ce în emisfera nordică încă era cald.\n\nNivelul mării \n\nNivelul mării la vârful climatic a fost probabil cu 6-9 m mai mare decât astăzi, cu Groenlanda contribuind 0,6-3,5 m, expansiunea termică și ghețarii montani contribuind cu până la 1 m, și o contribuție incertă din Antarctica. Un studiu din 2007 a găsit dovezi că situl eșantioanelor de gheață Dze 3 din Groenlanda a fost glaciat în timpul Eemului, ceea ce implică faptul că Groenlanda ar fi putut contribui cu cel mult 2 m la creșterea nivelului mării. Cercetările recente a eșantioanelor de sedimente marine în largul calotei de gheață antarctice de vest sugerează că calota s-a topit în timpul Eemului și că apele oceanului creșteau cu până la 2,5 m pe secol. Se crede că temperaturile medii globale ale suprafeței mării au fost mai ridicate decât în holocen, dar nu suficient pentru a explica creșterea nivelului mării doar prin expansiune termică și, prin urmare, trebuie să fi avut loc și topirea calotelor polare.\n\nDin cauza scăderii nivelului mării de la sfârșitul Eemului, recifele de corali fosile expuse sunt comune la tropice, în special în Caraibe și de-a lungul coastelor Mării Roșii. Aceste recife conțin adesea suprafețe de eroziune internă care prezintă o instabilitate semnificativă la nivelul mării în timpul Eemului.\n\nDe-a lungul coastei spaniole mediteraneene centrale, nivelul mării era comparabil cu cel din prezent. Scandinavia era o insulă. Zone vaste din nord-vestul Europei și Câmpia Siberiei de Vest erau inundate.\n\nDefiniția Eemului \n\nEtapa Eemiană a fost recunoscută pentru prima dată din forajele din zona orașului Amersfoort, Țările de Jos, de către Pieter Harting (1875). El a numit straturile „Système Eémien”, după râul Eem pe care se află Amersfoort. Harting a observat că ansamblurile de moluște marine sunt foarte diferite de fauna modernă a Mării Nordului. Multe specii din straturile eemiane prezintă astăzi o distribuție mult mai sudică, variind de la sud de strâmtoarea Dover până în Portugalia (provincia faunistică lusitană) și chiar în Mediterană (provincia faunistică mediteraneană). Mai multe informații despre ansamblurile de moluște sunt oferite de Lorié (1887) și Spaink (1958). De la descoperirea lor, straturile eemiane din Țările de Jos au fost recunoscute în principal prin conținutul lor de moluște marine, combinat cu poziția lor stratigrafică și alte dovezi paleontologice. Straturile marine de acolo sunt adesea acoperite de tillite care se consideră că datează din glaciația Saale și sunt acoperite de apă dulce locală sau sedimente eoliene din glaciația Vistula.\n\nVan Voorthuysen (1958) a descris foraminiferele din situl-tip, în timp ce Zagwijn (1961) a studiat palinologia perioadei, oferind o subdiviziune a acestei etape în stadii de polen. La sfârșitul secolului al XX-lea, situl-tip a fost re-investigat folosind date vechi și noi într-o abordare multidisciplinară (Cleveringa și colab., 2000). În același timp, un parastratotip a fost selectat în bazinul glaciar Amsterdam din forajul Amsterdam-Terminal și a făcut obiectul unei investigații multidisciplinare (Van Leeuwen, et al., 2000). Acești autori au publicat, de asemenea, o vârstă U/Th pentru depozitele eemiane târzii din acest foraj de acum 118.200 ± 6.300 de ani. O revizuire istorică a cercetării olandeze din Eem este oferită de Bosch, Cleveringa și Meijer, 2000.\n\nNote\n\nLectură suplimentară \n \n Cleveringa, P., Meijer, T., van Leeuwen, R.J.W., de Wolf, H., Pouwer, R., Lissenberg T. and Burger, A.W., 2000. The Eemian stratotype locality at Amersfoort in the central Netherlands: a re-evaluation of old and new data. Geologie & Mijnbouw / Netherlands Journal of Geosciences, 79(2/3): 197–216.\n Harting, P., 1875. Le système Éemien Archives Néerlandaises Sciences Exactes et Naturelles de la Société Hollandaise des Sciences (Harlem), 10: 443–454.\n Harting, P., 1886. Het Eemdal en het Eemstelsel Album der Natuur, 1886: 95–100.\n \n Lorié, J., 1887. Contributions a la géologie des Pays Bas III. Le Diluvium plus récent ou sableux et le système Eémien Archives Teyler, Ser. II, Vol. III: 104–160.\n \n Spaink, G., 1958. De Nederlandse Eemlagen, I: Algemeen overzicht. Wetenschappelijke Mededelingen Koninklijke Nederlandse Natuurhistorische Vereniging 29, 44 pp.\n Van Leeuwen, R.J., Beets, D., Bosch, J.H.A., Burger, A.W., Cleveringa, P., van Harten, D., Herngreen, G.F.W., Langereis, C.G., Meijer, T., Pouwer, R., de Wolf, H., 2000. Stratigraphy and integrated facies analysis of the Saalian and Eemian sediments in the Amsterdam-Terminal borehole, the Netherlands. Geologie en Mijnbouw / Netherlands Journal of Geosciences 79, 161–196.\n Van Voorthuysen, J.H., 1958. Foraminiferen aus dem Eemien (Riss-Würm-Interglazial) in der Bohrung Amersfoort I (Locus Typicus). Mededelingen Geologische Stichting NS 11(1957), 27–39.\n Zagwijn, W.H., 1961. Vegetation, climate and radiocarbon datings in the Late Pleistocene of the Netherlands. Part 1: Eemian and Early Weichselian. Mededelingen Geologische Stichting NS 14, 15–45.\n\nVezi și \n Paleoclimatologie\n\nLegături externe \n www.foraminifera.eu Foraminifere (microfosile) din interglaciarul Eemian\n\nPleistocen\nPaleoclimatologie\nGlaciologie" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune despre Obligații (drept)?" }, { "from": "assistant", "value": "În drept, obligațiile reprezintă raportul juridic între două persoane (fizice sau juridice) în care una necesită să-i ofere o prestație celeilalte. Principalele surse ale unei obligații sunt contractul, îmbogățirea fără justă cauză, plata nedatorată etc.\n\nRamura dreptului care se ocupă cu acestea este numită uneori dreptul obligațiilor și ține de dreptul privat.\n\nDreptul civil\nÎn sistemul continental obligațiile pot fi de numeroase forme, dintre care simple, complexe, solidare, alternative, facultative.\n\nÎn țările ce urmează sistemul continental, obligația reprezintă o relația mutuală între creditor și debitor, ambele părți având în acest sens propriile drepturi și îndatoriri. Debitorul (cel ce oferă plata) este răspunzător de oferirea în timp a prestației, în caz contrar are posibilitatea să ceară sau să treacă la executarea forțată a plății.\n\nNote\n\nBibliografie\n Codul civil francez\n\nDrept civil" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți să îmi spui despre acest subiect: Statul și revoluția?" }, { "from": "assistant", "value": "Statul și revoluția (în ) este o carte scrisă de Vladimir Ilici Lenin și publicată în anul 1917, în care a descris rolul statului în societate, nevoia declanșării revoluției proletare și neajunsurile teoretice ale social-democrației în realizarea revoluției pentru instaurarea dictaturii proletariatului.\n\nRezumat \n\nStatul și revoluția este considerată ca fiind cea mai importantă lucrare a lui Lenin despre stat și a fost numită de filozoful marxist „cea mai mare contribuție a lui Lenin la teoria politică”. Potrivit politologului David McLellan, „cartea își are originea în discuția dintre Lenin și Buharin din vara anului 1916 cu privire la existența statului după o revoluție proletară. Buharin pusese accentul pe aspectul „dispariției treptate” a statului, în timp ce Lenin a insistat asupra necesității ca aparatul de stat să exproprieze pe expropriatori. De fapt, Lenin a fost cel care s-a răzgândit, iar multe dintre ideile din „Statul și revoluția”, compusă în vara anului 1917, în special tema anti-statalistă, au fost cele ale lui Buhharin\".\n\nDefiniția clară și simplă a lui Lenin despre stat a fost următoarea: „Statul este o organizare specială a forței, o organizare a violenței în vederea reprimării unei anumite clase.”.. De aici și negarea chiar și a democrației parlamentare, care a fost influențată de ceea ce Lenin vedea ca fiind creșterea recentă a influențelor birocratice și militare: \n\nCitându-i pe Friedrich Engels și Karl Marx, Lenin cercetează chestiuni teoretice despre existența statului după revoluția proletară, abordând argumentele antiautoritariștilor, anarhiști, social-democrați și , în descrierea etapelor progresive ale schimbării societății - revoluția, stabilirea „etapei inferioare a societății comuniste” (comuna socialistă) și „etapa superioară a societății comuniste”, care va duce la o societate stabilă în care libertatea personală ar putea fi exprimată pe deplin.\n\nLenin apără mai ales teoria lui Marx despre comunism și marxismul în general. De pildă, atunci când mor revoluționari bătrâni, burghezia nu se mulțumește doar să-i eticheteze drept „inamici ai statului”, pentru că asta ar atrage radicaliștii politici, ci atacă scrierile teoretice ale revoluționarilor, atribuindu-le o mediocritate social-democratică (antirevoluționară) contrară „naturii revoluționare a lui Marx”. Astfel de intelectuali burghezi sunt „revizioniștii” care transformă ființa umană într-o abstracțiune:\n\n Atîta timp cît marii revoluționari erau în viață, ei erau supuși de clasele asupritoare la persecuții permanente, doctrina lor era întîmpinată cu cea mai sălbatică furie, cu cea mai turbată ură, împotriva ei se declanșau cele mai deșănțate campanii de minciuni și calomnii. După moartea lor, se fac încercări de a-i transforma în icoane inofensive, de a-i canoniza, ca să zicem așa, de a le înconjura numele cu o oarecare aureolă de glorie, pentru „consolarea“ claselor asuprite și pentru înșelarea acestora, golind învățătura revoluționară de conținutul ei, tocindu-i ascuțișul revoluționar și vulgarizînd-o. Burghezia și oportuniștii din rîndurile mișcării muncitorești se întîlnesc astăzi pe terenul acestei „prelucrări“ a marxismului. Ei uită, denaturează, estompează latura revoluționară a învățăturii, spiritul ei revoluționar. Este pus pe primul plan, este proslăvit ceea ce este acceptabil sau pare a fi acceptabil pentru burghezie. Toți social-șoviniștii sînt astăzi „marxiști“, nu rîdeți! Și din ce în ce mai des vorbesc savanții burghezi germani, pînă mai ieri specialiști în materie de stîrpire a marxismului, de un Marx „național-german“, care ar fi educat asociații muncitorești atît de splendid organizate în vederea ducerii războiului de jaf!\n\nStatul și revoluția descrie natura inerentă a statului ca instrument de opresiune de clasă, o creație născută din dorința unei clase sociale de a controla celelalte clase sociale din societatea sa atunci când disputele politico-economice nu pot fi rezolvate pe cale amiabilă. Fie că este vorba de o dictatură sau de o democrație, statul rămâne un mijloc de control social al clasei conducătoare. Chiar și într-o republică capitalist-democratică, clasa conducătoare nu renunță niciodată la puterea politică, menținând-o prin intermediul controlului „din culise” al votului universal – o excelentă înșelătorie care menține conceptele idealiste de „libertate și democrație”. De aceea, revoluția comunistă este singurul remediu pentru o astfel de demagogie:\nAnarhiștii propun desființarea imediată a statului. Lenin consideră în schimb că un asemenea idealism este imposibil din punct de vedere pragmatic, deoarece proletariatul ar trebui să zdrobească rezistența burgheză printr-un mecanism, iar acesta este statul.\nDacă statul ar fi desființat imediat, fără ca și „condițiile care au dus la apariția statului” să fie desființate, ar apărea un nou stat, iar revoluția socialistă ar fi fost în zadar.\n\nÎn cazul în care proletariatul, prin dictatura proletariatului, ar înființa un stat comunal (după modelul Comunei din Paris din 1871), ar suprima treptat burghezia disidentă, realizând astfel dispariția treptată a statului, pe măsură ce instituțiile sale încep să-și „piardă caracterul politic”.\n\nAstfel, ca urmare a concluziilor lui Marx despre Comuna din Paris, pe care Lenin a luat-o ca model{sfn|McLellan|1979|p=98}}, liderul bolșevic a declarat că sarcina revoluției era să distrugă statul. Deși, pentru o perioadă, „în comunism continuă să se mențină un anumit timp nu numai dreptul burghez, ci chiar și statul burghez - fără burghezie” , Lenin credea că, după o revoluție proletară reușită, statul nu numai că începe să dispară treptat, dar se va afla într-o stare avansată de descompunere. Dar Lenin numea statul „proletariatul înarmat și conducător”, așa că McLellan se întreabă dacă nu cumva și acesta dispare treptat? Da, potrivit lui McLellan, „în măsura în care era în vreun fel o putere separată de mase și opusă acestora”. Lenin a avut puține de spus despre forma instituțională a acestei perioade de tranziție. S-a pus un accent puternic pe dictatura proletariatului: „Marxist este numai acela care extinde recunoașterea luptei de clasă până la recunoașterea dictaturii proletariatului. În aceasta constă deosebirea fundamentală dintre un marxist și micul (ba chiar și marele) burghez de duzină. Aceasta constituie piatra de încercare a adevăratei înțelegeri și recunoașteri a marxismului”\n\nContext istoric \nLenin a început să compună un prim proiect al lucrării Statul și revoluția în exilul din Elveția, în 1916, sub titlul Marxismul despre stat. El a continuat să scrie la cartea care avea să devină Statul și revoluția în clandestinitate în Finlanda, unde se afla după înfrângerea revoltei din iulie. Statul și revoluția a fost publicată în 1918 la Petrograd.\n\nCartea are din șase capitole. Al șaptelea capitol, pe care Lenin intenționa să-l dedice experienței revoluțiilor din 1905 și din februarie 1917, a rămas neterminat din cauza Revoluției din Octombrie și nu a fost niciodată publicat.\n\n„Sovietele”, organele legislative ale muncitorilor și țăranilor, erau guvernele de facto ale Petrogradului și ale multor orașe mai mici. Opinia publică rusă era profund afectată de continuarea implicării Rusiei în Primul Război Mondial și de dificultățile economice continue pe care aceasta le aducea. La 7 noiembrie, Congresul Sovietelor a ales oficial o coaliție formată din bolșevici, eseri (socialiști- revoluționari) și menșevici ca să formeze noul guvern. Prin intermediul Gărzilor Roșii, organizații paramilitare formate din muncitori, marinari și soldați revoluționari, guvernul sovietic a reușit să ia cu asalt Palatul de Iarnă și să desființeze oficial Guvernul provizoriu. Revoluția nu a fost acceptată de toți rușii. Rezistența împotriva guvernului bolșevic a dus în cele din urmă la izbucnirea războiul civil. O problemă specială pe care Lenin o abordează în Statul și revoluția a fost dreptul națiunilor la secesiune („dreptul la autodeterminare”). Menșevicii din Georgia au proclamat independența la scurt timp după revoluție, formând Republica Democrată Georgia.\n\nAlegerile pentru Adunarea Constituantă din 1917 au dus la formarea unui parlament cu o majoritate care revenea Partidului Socialist Revoluționar (347 de mandate dintr-un total de 767, adică 40,4%), care după revoluție făcuse o cotitură spre dreapta, cei mai mulți membri ai aripii de stânga a partidului partidul bolșevic (care câștigase doar 180 de mandate, adică 24%). Într-una dintre cele mai controversate acțiuni ale primului guvern sovietic, Adunarea constituțională a fost dizolvată la 20 ianuarie 1918.\n\nNote\n\nBibliografie\n\nLectură suplimentară\n\nVezi și \n Vladimir Ilici Lenin\n\nLegături externe \n \n \n \n\nLiteratură rusă\nCărți din 1917\nVladimir Ilici Lenin\nMarxism" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Cum ai descrie Anduranță?" }, { "from": "assistant", "value": "Anduranța este capacitatea de a menține un anumit nivel de intensitate necesar în timp.\n\nDin punct de vedere științific, anduranța este definită ca o capacitate de a menține un efort de o anumită intensitate relativă pentru o perioadă prelungită de timp, adică o putere mecanică practic constantă. Poate fi cuantificat printr-o rată de scădere a intensității relative a exercițiului în timp.\n\nFilosofie\nPentru Socrate, anduranța era una dintre cele trei virtuți majore.\n\nSport\n\nÎn sport, și în general pentru eforturile fizice, anduranța fizică implică următorii factori:\n\n anduranța cardiovasculară și respiratorie: inima și respirația trebuie să asigure un aport suficient de oxigen pentru a menține intensitatea dorită a efortului;\n anduranța musculară: munca prelungită implică în special fibre musculare de tip 1;\n\n voința, rezistența psihică la oboseală.\n\nExistă, de asemenea, probe de anduranță în mai multe discipline sportive:\n\nAtletism\nÎn atletism, anduranța se referă la alergări de fond (, , Maraton) sau chiar de semifond ( și ).\n\nSport mecanic\nÎn automobilism sau motociclism, anduranța este o formă de competiție destinată testării regularității vehiculelor într-un timp sau / și o distanță dată. Proba de anduranță cea mai cunoscută este Cursa de 24 de ore de la Le Mans.\n\nNote\n\nLegături externe\n Endurance, définition, mesure et applications pratiques\n\nVezi și\n Exercițiu fizic\n Rezistență la oboseală\n\nTerminologie sportivă" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți împărtăși despre Elsa Triolet?" }, { "from": "assistant", "value": "Ella Iurievna Kagan (în ; ), cunoscută sub numele de Elsa Triolet (în ) a fost o scriitoare și traducătoare ruso-franceză.\n\nBiografie\nElla Yuryevna Kagan s-a născut la Moscova, într-o familie evreiască formată din Iuri Alexandrovici Kagan, avocat, și Elena Ioulevna Berman, profesoară de muzică. Ea și sora ei mai mare, Lili Brik, au primit o educație excelentă; erau capabile să vorbească fluent germana și franceza și să cânte la pian. Ella a absolvit Institutul de Arhitectură din Moscova.\n\nElla s-a asociat curând cu futuriștii ruși prin intermediul Liliei, care în 1912 era căsătorită cu criticul de artă Osip Brik; s-a împrietenit cu persoane din cercul lor, inclusiv cu Roman Jakobson, pe atunci poet zaum, care i-a devenit prieten toată viața. Elsei îi plăcea poezia, iar în 1911 s-a împrietenit și s-a îndrăgostit de poetul futurist aspirant și artistul grafic Vladimir Maiakovski. Când l-a invitat acasă, poetul s-a îndrăgostit nebunește de sora ei, marcând începutul unei serii de colaborări artistice între cei doi, care a durat până la moartea poetului. Ella a fost prima care a tradus în franceză poezia lui Maiakovski (precum și volume de poezie în limba rusă).\n\nÎn 1918, la începutul Războiului Civil Rus, Ella s-a căsătorit cu ofițerul de cavalerie francez André Triolet și a emigrat în Franța, unde și-a schimbat numele în Elsa, dar ani de zile a recunoscut în scrisorile sale către Lilia că are inima frântă. Ulterior, a divorțat de Triolet.\n\nLa începutul anilor 1920, Elsa a descris vizita sa în Tahiti în scrisorile sale către Victor Șklovsky, care i le-a arătat ulterior lui Maxim Gorki. Gorki i-a sugerat autoarei să ia în considerare o carieră literară. Cartea În Tahiti din 1925, scrisă în limba rusă și publicată la Leningrad, s-a bazat pe aceste scrisori. A mai publicat două romane în limba rusă, Căpșuni sălbatice (1926) și Camuflaj (1928), ambele publicate la Moscova.\n\nÎn 1928, Elsa l-a cunoscut pe scriitorul francez Louis Aragon. Au rămas împreună timp de 42 de ani și s-au căsătorit în 1939. Ea l-a influențat pe Aragon să se alăture Partidului Comunist Francez. Triolet și Aragon au luptat în Rezistența franceză.\n\nÎn 1944, Triolet a fost prima femeie care a primit Premiul Goncourt pentru romanul său Le premier accroc coûte 200 de franci.\n\nA murit, la vârsta de 73 de ani, la Moulin de Villeneuve, Saint-Arnoult-en-Yvelines, Franța, în urma unui atac de cord.\n\nÎn 2010, La Poste, oficiul poștal francez, a emis trei timbre în onoarea lui Triolet.\n\nNote\n\nNașteri în 1896\nNașteri pe 24 septembrie\nDecese în 1970\nDecese pe 16 iunie\nScriitoare franceze din secolul al XX-lea\nLaureații Premiului Goncourt" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt cele mai importante informații despre Romii din SUA?" }, { "from": "assistant", "value": "Romi-americanii sunt persoane din Statele Unite ale Americii, care sunt de etnie romă. Strămoșii lor au venit în Statele Unite ale Americii în principal din Europa de Est în timpul secolelor al XIX-lea și al XX-lea. Se estimează că în Statele Unite ale Ameircii există un milion de romi. Sunt cunoscuți și ca țigani americani.\n\nIstorie\nSpania a expediat sclavi romi în Louisiana. O comunitate afro-romani există în Parohia Sf. Martin din cauza căsătoriilor între afro-americani eliberați și sclavi romi. Romii romani și britanici au fost înrobiți în sudul Statelor Unite. Migrația masivă a romilor din Europa a început în secolul al XIX-lea. Majoritatea erau romanice. Mulți locuiau în Ohio, Pennsylvania și Virginia. Erau în mare parte negustori de cai.\n\nGrupuri\nSunt grupuri diferite de romi din SUA, cu religii diferite. Majoritatea sunt creștini romi Dasikane (țigani romi, care nu au nimic de-a face cu românii) din România, Ungaria, Cehoslovacia, Spania și puțini romi musulmani Xoraxane din fosta Iugoslavie.\n\nAșezări\nRomii sunt concentrați în orașe mari precum Chicago și Los Angeles și state ca New York, Virginia, Illinois, Texas și Massachusets.\n\nNote \n\nAmericani după originea etnică sau națională\nRomi după țară" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune despre Lista poliedrelor uniforme?" }, { "from": "assistant", "value": "În geometrie un poliedru uniform este un poliedru care are fețele poligoane regulate și este tranzitiv pe vârfuri, adică există o izometrie care aplică orice vârf pe oricare altul. Rezultă că toate vârfurile sunt congruente, iar poliedrul are un grad ridicat de simetrie de reflexie și de rotație.\n\nPoliedrele uniforme pot fi împărțite în forme convexe cu fețe poligonale regulate convexe și forme stelate. Formele stelate au fie fețele, fie figurile vârfului, fie ambele, în formă de poligoane stelate.\n\nLista de față cuprinde:\n toate cele 75 de poliedre uniforme neprismatice;\n câțiva reprezentanți ai mulțimilor infinite de prisme și antiprisme;\n un caz particular de poliedru degenerat, figura lui Skilling, cu laturi care coincid (sunt dublate).\n\nS-a demonstrat de către Sopov că există doar 75 de poliedre uniforme, altele decât familiile infinite de prisme și antiprisme. John Skilling a descoperit un exemplu degenerat trecut cu vederea, prin relaxarea condiției ca doar două fețe să se întâlnească pe o latură. Acesta este mai degrabă un poliedru uniform degenerat decât un poliedru uniform, deoarece unele perechi de laturi coincid.\n\nAici nu sunt cuprinse:\n Compușii poliedrici uniformi.\n 40 de potențiale poliedre uniforme cu figuri ale vârfului degenerate, care au laturi care coincid (neenumerate de Coxeter);\n Pavările uniforme (poliedre infinite)\n 11 pavările uniforme convexe;\n 28 de pavările neconvexe sau apeirogonale euclidiene;\n Un număr infinit de .\n Toate poligoanele și -politopurile cu  > 3.\n\nIndexare \nExistă patru scheme de numerotare pentru poliedrele uniforme, distinse prin litere:\n [C] Coxeter ș.a., 1954, au numerotat poliedrele convexe cu numerele 15–32; trei forme prismatice cu 33–35 și formele neconvexe cu 36–92.\n [W] Wenninger, 1974, a numerotat cu 1–5 poliedrele platonice, cu 6–18 cele arhimedice, cu 19–66 cele stelate, inclusiv cele 4 regulate (neconvexe) și cu 67–119 restul de neconvexe.\n [K] Kaleido, 1993: Grupate după simetrii: cu 1–5 reprezentanți ai familiilor infinite de forme prismatice cu simetrie diedrală, cu 6–9 cele cu simetrie tetraedrică, cu 10–26 cele cu simetrie octaedrică și cu 27–80 cele cu simetrie icosaedrică.\n [U] Mathematica, 1993, la fel ca seria Kaleido, dar cu cele 5 forme prismatice mutate la sfârșit, astfel încât formele neprismatice devin 1–75.\n\nDenumirile poliedrelor după numărul de laturi \nExistă nume generice pentru cele mai comune poliedre. Cele 5 poliedre platonice se numesc tetraedru, hexaedru, octaedru, dodecaedru și icosaedru cu 4, 6, 8, 12 și respectiv 20 de laturi. Hexaedrul comun este cubul.\n\nTabelul poliedrelor \nFormele convexe sunt listate în ordinea configurației vârfului, de la 3 fețe/vârf în sus, urmată de numărul laturilor unei fețe. Această ordonare permite afișarea asemănărilor topologice.\n\nExistă numere infinite de prisme și antiprisme, câte una pentru fiecare poligon regulat; sunt enumerate până la cele 12-gonale.\n\nPoliedre uniforme convexe\n\nPoliedre uniforme stelate \nFormele care conțin numai fețe convexe sunt enumerate primele, urmate de formele cu fețe stelate. Din nou există infinit de multe prisme și antiprisme; sunt enumerate aici până la cele cu 8 fețe.\n\nPoliedrele uniforme 3 3, , 3, 3 și () (3) au unele fețe în perechi coplanare.\n\nCazul particular \n\nLa marele dirombidodecaedru disnub 240 din cele 360 de laturi coincid în spațiu în 120 de perechi. Din cauza acestei degenerari a laturilor, nu întotdeauna este considerat a fi un poliedru uniform.\n\nNote\n\nBibliografie\n\nLegături externe \n Stella: Polyhedron Navigator – Software able to generate and print nets for all uniform polyhedra. Used to create most images on this page.\n Paper models\n Uniform indexing: U1-U80, (Tetrahedron first)\n Uniform Polyhedra (80), Paul Bourke\n \n http://www.mathconsult.ch/showroom/unipoly\n All uniform polyhedra by rotation group\n https://web.archive.org/web/20171110075259/http://gratrix.net/polyhedra/uniform/summary/\n http://www.it-c.dk/edu/documentation/mathworks/math/math/u/u034.htm\n http://www.buddenbooks.com/jb/uniform/\n Kaleido Indexing: K1-K80 (Pentagonal prism first)\n https://www.math.technion.ac.il/~rl/kaleido\n https://web.archive.org/web/20110927223146/http://www.math.technion.ac.il/~rl/docs/uniform.pdf Uniform Solution for Uniform Polyhedra\n http://bulatov.org/polyhedra/uniform\n http://www.orchidpalms.com/polyhedra/uniform/uniform.html\n http://www.polyedergarten.de/polyhedrix/e_klintro.htm\n\n \n\nja:一様多面体の一覧" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații ai disponibile despre Vârsta inocenței (film din 1993)?" }, { "from": "assistant", "value": "Vârsta inocenței (în ) este un film american, o dramă istorică romantică din 1993, în regia lui Martin Scorsese. Scenariul, o adaptare a romanului cu același nume de Edith Wharton din 1920 și care a fost distins cu Premiul Pulitzer, a fost scris de Scorsese și Jay Cocks. Filmul îi are în rolurile principale pe Daniel Day-Lewis, Michelle Pfeiffer, Winona Ryder și Miriam Margolyes, și a fost lansat de Columbia Pictures. Filmul relatează curtarea și căsătoria lui Newland Archer (Daniel Day-Lewis), un avocat bogat din societatea newyorkeză, cu May Welland (Wynona Ryder); Archer o întâlnește apoi și o reprezintă în calitate de avocat pe contesa Olenska (Michelle Pfeiffer) înainte de neașteptatele încurcături romantice.\n\nVârsta inocenței a fost lansat în cinematografe pe 1 octombrie 1993, de Columbia Pictures. Filmul a fost apreciat de critică, câștigând Premiul Oscar pentru cele mai bune costume și fiind nominalizat pentru cea mai bună actriță într-un rol secundar (Winona Ryder), cel mai bun scenariu adaptat, cea mai bună coloană sonoră originală și cea mai bună regie artistică. Miriam Margolyes a câștigat premiul BAFTA pentru cea mai bună actriță în rol secundar în 1994. Filmul a avut încasări de 68 de milioane de dolari la un buget de 34 de milioane de dolari. Scorsese a dedicat filmul tatălui său, Luciano Charles Scorsese, care a murit cu o lună înainte de lansarea filmului. Luciano și soția sa, Catherine Scorsese, au avut mici apariții cameo în film.\n\nRezumat \n\nÎn New York-ul anilor 1870, avocatul Newland Archer plănuiește să se căsătorească cu tânăra și respectabila May Welland. Verișoara lui May, moștenitoarea americană contesa Ellen Olenska, s-a întors la New York după o căsătorie dezastruoasă cu un conte polonez destrăbălat. La început este ostracizată de societate și se răspândesc zvonuri răutăcioase, dar, pe măsură ce familia lui May o susține cu îndrăzneală pe contesă, aceasta este acceptată treptat de cele mai bune dintre vechile familii din New York.\nContesa este tratată nerespectuos la o petrecere socială organizată de familia ei, dar cu ajutorul lui Archer, ea reușește să revină la un eveniment organizat de bogații Van der Luydens. Acolo face cunoștință cu unul dintre bancherii consacrați din New York, Julius Beaufort, care are reputația de a avea aventuri riscante și obiceiuri risipitoare. Acesta începe să flirteze deschis cu contesa, atât în public, cât și în privat. Archer își anunță prematur logodna cu May, dar, pe măsură ce o cunoaște pe contesă, începe să aprecieze opiniile neconvenționale ale acesteia asupra societății newyorkeze și devine din ce în ce mai dezamăgit de noua sa logodnică May și de inocența, lipsa de opinii personale și simțul ei de sine.\n\nDupă ce contesa își anunță intenția de a divorța de soțul ei, Archer îi susține dorința de libertate, dar se simte obligat să acționeze în numele familiei și să o convingă pe contesă să rămână căsătorită. Când Archer își dă seama că, fără să vrea, s-a îndrăgostit de contesă, pleacă brusc a doua zi pentru a se reîntâlni cu May și cu părinții ei, care se află în vacanță în St. Augustine în Florida. Archer îi cere lui May să scurteze logodna lor, dar May devine suspicioasă și îl întreabă dacă graba lui de a se căsători este motivată de teama că se căsătorește cu persoana nepotrivită. Archer o asigură pe May că este îndrăgostit de ea. Când se întoarce la New York, Archer o sună pe contesă și recunoaște că este îndrăgostit de ea, dar sosește o telegramă de la May care o anunță că părinții ei au devansat data nunții.\n\nDupă nuntă și luna de miere, Archer și May se stabilesc la New York. Cu timpul, amintirea lui Archer despre contesă se estompează.\n\nCând contesa se întoarce la New York pentru a avea grijă de bunica ei, ea și Archer își reiau legătura de prietenie și apoi își recunosc dragostea reciprocă. Ei aranjează să se întâlnească în secret pentru a-și desăvârși relația, dar înainte ca aceasta să aibă loc, contesa își anunță brusc intenția de a se întoarce în Europa.\n\nDouă săptămâni mai târziu, May organizează o petrecere de adio pentru contesă. După ce invitații pleacă, May îi spune lui Archer că este însărcinată și recunoaște că i-a dat această veste contesei cu două săptămâni mai devreme, în ciuda faptului că nu era sigură de acest lucru la momentul respectiv (implicația fiind că May bănuia aventura lui Newland și i-a spus lui Ellen special pentru a o împinge să se întoarcă în Europa în loc să-l urmărească pe Archer).\n\nAnii trec: Archer are 57 de ani și a fost un tată iubitor și un soț credincios. Soții Archer au avut patru copii. May a murit de pneumonie infecțioasă, iar Archer a plâns-o sincer. Fiul logodit al lui Archer, Ted, îl convinge pe acesta să călătorească la Paris. Ted a aranjat ca ei să o viziteze acolo pe contesa Olenska, pe care Archer nu a mai văzut-o de peste 25 de ani. Ted îi mărturisește tatălui său că May i-a mărturisit pe patul de moarte că „... știa că suntem în siguranță cu tine și că vom fi mereu în siguranță. Pentru că odată, când ți-a cerut-o, ai renunțat la ceea ce îți doreai cel mai mult.” Archer răspunde: „Nu m-a întrebat niciodată.” În acea seară, în fața apartamentului contesei, Archer își trimite fiul singur să o viziteze. Stând afară, în curte, acesta își amintește de timpul petrecut împreună și pleacă încet.\n\nDistribuția \n\n Daniel Day-Lewis - Newland Archer\n Michelle Pfeiffer - Ellen Olenska\n Winona Ryder - May Welland\n Miriam Margolyes - Mrs. Mingott\n Geraldine Chaplin - Mrs. Welland\n Michael Gough - Henry van der Luyden\n Richard E. Grant - Larry Lefferts\n Mary Beth Hurt - Regina Beaufort\n Robert Sean Leonard - Ted Archer\n Norman Lloyd - Mr. Letterblair \n Alec McCowen - Sillerton Jackson\n Siân Phillips - Mrs. Archer\n Carolyn Farina - Janey Archer\n Jonathan Pryce - Rivière\n Alexis Smith - Louisa van der Luyden\n Stuart Wilson - Julius Beaufort\n June Squibb – Servitoarea d-nei Mingott\n Joanne Woodward - Povestitorul\n\nApariții cameo \nPărinții și fiica lui Scorsese, actorii Charles Scorsese, Catherine Scorsese și Domenica Cameron-Scorsese, au o mică apariție cameo în timpul secvenței în care Archer o întâlnește pe contesă la gara Pennsylvania Terminus din Jersey City. Scorsese însuși are o apariție cameo ca \"fotograful agitat care mai târziu face fotografiile oficiale de nuntă\", în timp ce sora lui Day-Lewis, Tamasin Day-Lewis, are o apariție cameo admirând inelul de logodnă al lui May.\n\nProducția \n\nVârsta inocenței a fost filmat în locație în principal în Troy, New York. Scenele de operă au fost filmate la Academia de Muzică din Philadelphia, Pennsylvania. Scenele care se desfășoară în casa doamnei Mingott au fost filmate în „The Castle”, o casă aparținând fraternității Alpha Tau din Pi Kappa Phi de la „Rensselaer Polytechnic Institute”, o universitate privată de cercetare din Troy. Cunoscută anterior sub numele de „Paine Mansion”, după terminarea sa în 1896 (estimată atunci la 500.000 de dolari), a fost declarată ca fiind cea mai grandioasă casă din Troy. Scenele care înfățișează casa de la țară în zăpadă au fost filmate în interiorul casei Luykas Van Alen, de tip colonial olandez datând cam din anul 1737, din Kinderhook, Comitatul Columbia, New York. A fost construit un singur decor important, pentru o secvență din sala de bal ornamentată de la reședința Beaufort. Clădirea triunghiulară în stil gotic victorian „Rice Building” a fost folosită ca decor pentru biroul de avocatură.\n\nScenariul \nJay Cocks, prietenul și scenaristul lui Scorsese, i-a dăruit romanul scris de Wharton în 1980, sugerându-i că aceasta ar trebui să fie piesa romantică pe care Scorsese ar trebui să o filmeze, deoarece Cocks considera că îi reprezintă cel mai bine sensibilitatea. În „Scorsese on Scorsese”, acesta a remarcat că:\n\nGrafica \nSecvența de titluri a filmului a fost creată de Elaine și Saul Bass. Bass însuși a remarcat că titlurile sunt foarte ambigue și metaforice, fiind rezultatul fascinației sale pentru fotografia „time-lapse”. Simfonia vizuală a secvențelor de trandafiri înfloriți și dantelă trebuia să transmită senzualitatea scufundată și codurile ascunse ale epocii. Tablourile celebre care apar în film au fost reproduceri de înaltă calitate nou create. Exploziile de culoare folosite ca fade-out au fost inspirate de filmele Narcisa neagră (1947) de Michael Powell, și În spatele ferestrei (1954) de Alfred Hitchcock.\n\nPrimirea publică\n\nBox office \nFilmul a avut încasări de 32,3 milioane de dolari în Statele Unite și Canada și 68 de milioane de dolari în întreaga lume, dintr-un buget de 34 de milioane de dolari.\n\nPe site-ul de recenzii publice Rotten Tomatoes, filmul are o rată de aprobare de 87% pe baza a 60 de recenzii și o medie de 7,50/10. Consensul site-ului afirmă: „În egală măsură romantică și melancolică, adaptarea elegantă a lui Martin Scorsese a filmului Vârsta inocenței este un exercițiu triumfător de reținere stilistică și tematică.” Pe Metacritic, filmul are un scor mediu ponderat de 90 din 100, pe baza a 35 de critici, indicând „apreciere universal”. Publicul chestionat de CinemaScore a acordat filmului o notă medie de „B+” pe o scară de la A+ la F.\n\nVârsta inocenței s-a clasat pe locul al patrulea în topul celor mai bune filme din 1993 într-un sondaj efectuat în rândul a 107 critici de film, fiind menționat în peste 50 de liste.\n\nPremii \nLa Premiile Academiei, filmul Vârsta inocenței a câștigat Premiul Oscar pentru cele mai bune costume (Gabriella Pescucci) și a fost nominalizat pentru cea mai bună actriță în rol secundar (Winona Ryder), cel mai bun scenariu adaptat (Jay Cocks, Martin Scorsese), cea mai bună coloană sonoră originală (Elmer Bernstein) și cea mai bună regie artistică (Dante Ferretti, Robert J. Franco).\n\nLa Globul de Aur, Vârsta inocenței a câștigat premiul Globul de Aur pentru cea mai bună actriță în rol secundar – film (Winona Ryder) și a fost nominalizat la premiile pentru cel mai bun film dramatic, cel mai bun regizor – film (Martin Scorsese) și cea mai bună actriță - film dramă (Michelle Pfeiffer).\n\nLa Premiile Academiei Britanice de Film (BAFTA), Vârsta inocenței a câștigat Premiul BAFTA pentru cea mai bună actriță într-un rol secundar (Miriam Margolyes). Filmul a mai primit o nominalizare la această categorie, pentru Winona Ryder, și a fost nominalizat și la premiile pentru cea mai bună imagine (Michael Ballhaus) și pentru cea mai bună scenografie (Dante Ferretti).\n\nPe lângă nominalizările la premiile Oscar și BAFTA și câștigarea premiului Globul de Aur, Winona Ryder a câștigat premiul National Board of Review pentru cea mai bună actriță în rol secundar și premiul Asociației criticilor de film din sud-estul țării pentru cea mai bună actriță în rol secundar.\n\nPe lângă nominalizările la Premiile Oscar și Globul de Aur, Martin Scorsese a câștigat Premiul National Board of Review pentru cel mai bun regizor și Premiul Elvira Notari la Festivalul de Film de la Veneția (împărțit cu Michelle Pfeiffer), precum și o nominalizare la Premiul Directors Guild of America pentru regie remarcabilă - lungmetraj.\n\nElmer Bernstein a fost nominalizat la Premiul Grammy pentru cea mai bună compoziție instrumentală scrisă pentru un film sau pentru televiziune.\n\nColoana sonoră \nColoana sonoră a filmului a fost compusă de Elmer Bernstein, care colaborase anterior cu Scorsese la filmul Promontoriul groazei (1991).\n\nFilmul începe cu o scenă de duet (Margherita și Faust: Il se fait tard! ...adieu! Actul 3) din opera Faust de Charles Gounod.\n\nReferințe\n\nLegături externe \n\n \n \n \n \n \n \n\nFilme regizate de Martin Scorsese\nFilme americane\nFilme din 1993\nFilme în limba engleză\nFilme de dragoste\nFilme dramatice\nFilme Columbia Pictures" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata despre Urbanism tactic?" }, { "from": "assistant", "value": "Urbanismul tactic este o abordare în planificarea și intervenția în spațiul urban, caracterizată prin costuri reduse, scară mică, rapiditate în implementare, reversibilitate și implicarea cetățenilor în luarea deciziilor. Scopul este de a transforma orașul pentru a-l face mai plăcut, primitor, durabil și sigur, prin reevaluarea utilizării și ocupării spațiilor publice.\n\nDe obicei, urbanismul tactic folosește elemente urbane efemere și portabile, cum ar fi vopsirea sau mobilierul urban, pentru a marca noul scop al acelui spațiu fără a modifica infrastructura. Acest lucru permite evaluarea experimentală a efectului dorit al intervenției, posibilitatea includerii de îmbunătățiri sau necesitatea de a face permanentă schimbarea de utilizare.\n\nTermenul de urbanism tactic a devenit popular în a doua jumătate a anilor 2000 pentru a se referi la o multitudine de acțiuni cetățenești și de activism urban care au început să apară în întreaga lume și care aveau ca obiectiv comun recuperarea spațiilor pentru cetățeni și implicarea locuitorilor în modelarea mediului lor cotidian.\n\nUrbanismul tactic este influențat, printre alții, de contribuțiile urbaniștilor, arhitecților, geografilor umani, sociologilor sau filozofilor precum Jane Jacobs, Peter Hall, Hannah Arendt, Jürgen Habermas, Paul Davidoff sau David Harvey.\n\nÎn funcție de perspectiva ideologică, durata intervenției sau dacă aceste acțiuni sunt realizate de instituții sau de activiști, conceptul mai primește denumiri precum urbanism emergent, urbanism de guerrilla, urbanism punk, urbanism participativ, urbanism precar, urbanism de jos în sus, prototipuri urban sau planificare făcând.\n\nNote\n\nVezi și \n\nUrbanism\nPlanificare urbană" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ai detalii despre Transylvania Open 2023 – Dublu?" }, { "from": "assistant", "value": "{| style=\"padding:0.3em; float:right; margin-left:15px; border:1px solid #B8C7D9; background:#f5faff; font-size:90%; line-height:1.5em\"\n|- style=\"text-align:center; background:#f3a7cd\"\n!colspan=\"12\"|Transylvania Open 2023\n|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"|Campioane:\n| \n|colspan=\"9\" | Jodie Burrage Jil Teichmann\n|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"|Finaliste:\n| \n|colspan=\"9\" | Léolia Jeanjean Valeriya Strakhova\n|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"|Scor:\n| \n|colspan=\"9\" |6–1, 6–4\n|\n|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" | Probe\n|-\n|style=\"text-align: right;\"|'Simplu\n| \n|Feminin\n|-\n|style=\"text-align: right;\"|Dublu\n| \n|''Feminin\n|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" |\n|-\n|}Transylvania Open 2023 – Dublu''' a avut loc în a doua jumătate a lunii octombrie 2023. Șaisprezece perechi de jucătoare s-au înscris în competiția de simplu a turneului de tenis de la Cluj-Napoca, România, jucat pe terenuri cu suprafață dură. Kirsten Flipkens și Laura Siegemund au fost campioanele en-titre, dar Flipkens s-a retras din tenisul profesionist în iulie 2023 iar Siegemund participă la Jiangxi Open.\n\nJodie Burrage și Jil Teichmann au învins în finală perechea Léolia Jeanjean și Valeriya Strakhova cu 6–1, 6–4 și au cîștigat titlul de dublu la Transylvania Open 2023\n\nCapi de serie\n\nTabloul principal\n\nNote\n\nLegături externe\nTabloul principal\n\n2023\nWTA Tour 2023" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune despre Jiangxi Open 2023 – Dublu?" }, { "from": "assistant", "value": "{| style=\"padding:0.3em; float:right; margin-left:15px; border:1px solid #B8C7D9; background:#f5faff; font-size:90%; line-height:1.5em\"\n|- style=\"text-align:center; background:#a7e3bb\"\n!colspan=\"12\"|Jiangxi Open 2023\n|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"|Campioane:\n| \n|colspan=\"9\" | Laura Siegemund Vera Zvonareva\n|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"|Finaliste:\n| \n|colspan=\"9\" | Eri Hozumi Makoto Ninomiya\n|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"|Scor:\n| \n|colspan=\"9\" |6–4, 6–2\n|\n|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" | Probe\n|-\n|style=\"text-align: right;\"|'Simplu\n| \n|Feminin\n|-\n|style=\"text-align: right;\"|Dublu\n| \n|''Feminin\n|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" |\n|-\n|}Jiangxi Open 2023 – Dublu''' a avut loc în a doua jumătate a lunii octombrie 2023. Șaisprezece perechi de jucătoare s-au înscris în competiția de simplu a turneului de tenis de la Nanchang, China, jucat pe terenuri cu suprafață dură. Wang Xinyu și Zhu Lin au fost campioanele en-titre din 2019, ultima dată când a avut loc turneul, dar n-au participat la această ediție.\n\nLaura Siegemund și Vera Zvonareva au câștigat titlu de dublu la Jiangxi Open 2023, învingând în finală perechea japoneză Eri Hozumi și Makoto Ninomiya cu scorul de 6–4, 6–2.\n\nCapi de serie\n\nTabloul principal\n\nNote\n\nLegături externe\nTabloul principal\n\n2023\nWTA Tour 2023" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi un rezumat despre Japan Open 2023 – Simplu." }, { "from": "assistant", "value": "{| style=\"padding:0.3em; float:right; margin-left:15px; border:1px solid #B8C7D9; background:#f5faff; font-size:90%; line-height:1.5em\"\n|- style=\"text-align:center; background:#B0DC96\"\n!colspan=\"12\"|Japan Open 2022\n|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"|Campion:\n| \n|colspan=\"9\" | Ben Shelton\n|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"|Finalist:\n| \n|colspan=\"9\" | Aslan Karațev\n|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"|Scor:\n| \n|colspan=\"9\" |7–5, 6–1\n|\n|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" | Probe\n|-\n|style=\"text-align: right;\"|'Simplu\n| \n|Masculin\n|-\n|style=\"text-align: right;\"|Dublu\n| \n|''Masculin\n|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" |\n|-\n|}Japan Open 2023 – Simplu''' a avut loc în a doua jumătate a lunii octombrie 2023. Treizeci și doi de jucători s-au înscris în competiția de simplu a turneului de tenis de la Tokyo, Japonia, jucat pe terenuri cu suprafață dură, în exterior. Patru dintre ei și-au asigurat participarea prin calificare. Taylor Fritz a fost campionul en-titre, dar a pierdut în runda a doua în fața japonezului Shintaro Mochizuki.\n\nBen Shelton l-a învins în finală pe Aslan Karațev cu 7–5, 6–1 și a câștigat titlul de simplu la Openul Japoniei 2023. A fost primul titlu ATP pentru Shelton.\n\nCapi de serie\n\nTabloul principal\n\nFinală\n\nJumătatea superioară\n\nJumătatea inferioară\n\nCalificări\n\nCapi de serie\n\nJucători calificați\n\nRezultate calificări\n\nPrima calificare\n\nA doua calificare\n\nA treia calificare\n\nA patra calificare\n\nAlte informații\n\nWildcard\n Shintaro Mochizuki \n Sho Shimabukuro \n Yosuke Watanuki\n\nretrageri\n Andy Murray → înlocuit de Sebastian Ofner\n Kei Nishikori → înlocuit de Zhang Zhizhen\n Milos Raonic → înlocuit de Christopher O'Connell\n\nNote\n\nLegături externe\nTabloul principal\nCalificări\n\n2023\nATP Tour 2023" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți descrie [Titlu] pJapan Open 2023 – Dublu?" }, { "from": "assistant", "value": "{| style=\"padding:0.3em; float:right; margin-left:15px; border:1px solid #B8C7D9; background:#f5faff; font-size:90%; line-height:1.5em\"\n|- style=\"text-align:center; background:#B0DC96\"\n!colspan=\"12\"|Japan Open 2022\n|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"|Campioni:\n| \n|colspan=\"9\" | Rinky Hijikata Max Purcell\n|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"|Finaliști:\n| \n|colspan=\"9\" | Jamie Murray Michael Venus\n|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"|Scor:\n| \n|colspan=\"9\" |6–4, 6–1\n|\n|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" | Probe\n|-\n|style=\"text-align: right;\"|'Simplu\n| \n|Masculin\n|-\n|style=\"text-align: right;\"|Dublu\n| \n|''Masculin\n|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" |\n|-\n|}Japan Open 2023 – Dublu''' a avut loc în a doua jumătate a lunii octombrie 2023. Șaisprezece perechi de jucători s-au înscris în competiția de simplu a turneului de tenis de la Tokyo, Japonia, jucat pe terenuri cu suprafață dură, în exterior. Mackenzie McDonald și Marcelo Melo au fost campionii en-titre, dar au pierdut în prima rundă în fața perechii Sander Gillé și Joran Vliegen.\n\nRinky Hijikata și Max Purcell i-au învins în finală pe Jamie Murray și Michael Venus, cu 6–4, 6–1, și au câștigat titlul la dublu la Japan Open 2023.\n\nCapi de serie\n\nTabloul principal\n\nNote\n\nLegături externe\n Tabloul principal\n\n2023\nATP Tour 2023" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata pe scurt despre Stockholm Open 2023 – Dublu?" }, { "from": "assistant", "value": "{| style=\"padding:0.3em; float:right; margin-left:15px; border:1px solid #B8C7D9; background:#f5faff; font-size:90%; line-height:1.5em\"\n|- style=\"text-align:center; background:#F4AE6D\"\n!colspan=\"12\"|Stockholm Open 2023\n|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"|Campioni:\n| \n|colspan=\"9\" | Andrey Golubev Denys Molchanov\n|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"|Finaliști:\n| \n|colspan=\"9\" | Yuki Bhambri Julian Cash\n|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"|Scor:\n| \n|colspan=\"9\" |7–6(10–8), 6–2\n|\n|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" | Probe\n|-\n|style=\"text-align: right;\"|'Simplu\n| \n|Masculin\n|-\n|style=\"text-align: right;\"|Dublu\n| \n|''Masculin\n|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" |\n|-\n|}Stockholm Open 2023 – Dublu''' a avut loc în a doua jumătate a lunii octombrie 2023. Șaisprezece perechi de jucători s-au înscris în competiția de dublu a turneului de tenis de la Stockholm, Suedia, jucat pe terenuri cu suprafață dură, acoperite. Marcelo Arévalo și Jean-Julien Rojer au fost campionii en-titre, dar participă la Japan Open 2023.\n\nAndrey Golubev și Denys Molchanov au învins în finală perechea Yuki Bhambri și Julian Cash cu 7–6(10–8), 6–2, și au căștigat titlu de dublu la Stockholm Open 2023.\n\nCapi de serie\n\nTabloul principal\n\nNote\n\nLegături externe\nTabloul principal\n\n2023\nATP Tour 2023" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ai despre European Open 2023 – Simplu?" }, { "from": "assistant", "value": "{| style=\"padding:0.3em; float:right; margin-left:15px; border:1px solid #B8C7D9; background:#f5faff; font-size:90%; line-height:1.5em\"\n|- style=\"text-align:center; background:#90b4d2\"\n!colspan=\"12\"|European Open 2023\n|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"|Campion:\n| \n|colspan=\"9\" | Alexander Bublik \n|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"|Finalist:\n| \n|colspan=\"9\" | Arthur Fils\n|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"|Scor:\n| \n|colspan=\"9\" | 6–4, 6–4\n|\n|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" | Probe\n|-\n|style=\"text-align: right;\"|'Simplu\n| \n|Masculin\n|-\n|style=\"text-align: right;\"|Dublu\n| \n|''Masculin\n|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" |\n|-\n|}European Open 2023 – Simplu''' a avut loc în a doua jumătate a lunii octombrie 2023. Douăzeci și opt de jucători s-au înscris în competiția de simplu a turneului de tenis de la Anvers, Belgia, jucat pe terenuri cu suprafață dură, acoperite. Patru dintre ei și-au asigurat participarea prin calificare. Félix Auger-Aliassime a fost campionul en-titre, dar participă la Japan Open 2023.\n\nCapi de serie\nPrimii patru capi de serie intră direct în runda a doua.\n\nTabloul principal\n\nFinală\n\nJumătatea superioară\n\nJumătatea inferioară\n\nCalificări\n\nCapi de serie\n\nJucători calificați\n\nRezultate\n\nPrima calificare\n\nA doua calificare\n\nA treia calificare\n\nA patra calificare\n\nAlte informații\n\nWildcard\n David Goffin\n Mark Lajal\n Luca Nardi\n\nRetrageri\n Matteo Arnaldi → înlocuit de Alexander Shevchenko\n Borna Ćorić → înlocuit de Jaume Munar\n Grigor Dimitrov → înlocuit de Hugo Gaston\n Ugo Humbert → înlocuit de Nuno Borges\n Sebastian Korda → înlocuit de Fábián Marozsán\n Jannik Sinner → înlocuit de Dominic Stricker\n Luca Van Assche → înlocuit de Dominik Koepfer\n\nNote\n\nLegături externe\n Tabloul principal\n Calificare\n\n2023\nATP Tour 2023" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ai detalii despre European Open 2023 – Dublu?" }, { "from": "assistant", "value": "{| style=\"padding:0.3em; float:right; margin-left:15px; border:1px solid #B8C7D9; background:#f5faff; font-size:90%; line-height:1.5em\"\n|- style=\"text-align:center; background:#90b4d2\"\n!colspan=\"12\"|European Open 2023\n|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"|Campioni:\n| \n|colspan=\"9\" | Petros Tsitsipas Stefanos Tsitsipas\n|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"|Finaliști:\n| \n|colspan=\"9\" | Ariel Behar Adam Pavlásek\n|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"|Scor:\n| \n|colspan=\"9\" |6–7(5–7), 6–4, [10–8]\n|\n|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" | Probe\n|-\n|style=\"text-align: right;\"|'Simplu\n| \n|Masculin\n|-\n|style=\"text-align: right;\"|Dublu\n| \n|''Masculin\n|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" |\n|-\n|}European Open 2023 – Dublu''' a avut loc în a doua jumătate a lunii octombrie 2023. Șaisprezece perechi de jucători s-au înscris în competiția de simplu a turneului de tenis de la Anvers, Belgia, jucat pe terenuri cu suprafață dură, acoperite. Tallon Griekspoor și Botic van de Zandschulp au fost campionii en-titre, dar Griekspoor participă la Stockholm Open 2023 iar van de Zandschulp nu participă șa dublu la această ediție.\n\nFrații Petros Tsitsipas și Stefanos Tsitsipas au învins în finală perechea Ariel Behar și Adam Pavlásek cu 6–7(5–7), 6–4, [10–8] și au câștigat titlul de dublu la European Open 2023.\n\nCapi de serie\n\nTabloul principal\n\nNote\n\nLegături externe\n Tabloul principal\n\n2023\nATP Tour 2023" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi tot ce știi despre Jasmin Open 2023 – Dublu." }, { "from": "assistant", "value": "{| style=\"padding:0.3em; float:right; margin-left:15px; border:1px solid #B8C7D9; background:#f5faff; font-size:90%; line-height:1.5em\"\n|- style=\"text-align:center; background:#c9a6bb\"\n!colspan=\"12\"|Jasmin Open 2023\n|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"|Campioane:\n| \n|colspan=\"9\" | Sara Errani Jasmine Paolini\n|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"|Finaliste:\n| \n|colspan=\"9\" | Mai Hontama Natalija Stevanović\n|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"|Scor:\n| \n|colspan=\"9\" |2–6, 7–6(7–4), [10–6]\n|\n|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" | Probe\n|-\n|style=\"text-align: right;\"|'Simplu\n| \n|Feminin\n|-\n|style=\"text-align: right;\"|Dublu\n| \n|''Feminin\n|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" |\n|-\n|}Jasmin Open 2023 – Dublu''' a avut loc în a doua jumătate a lunii octombrie 2023. Șaisprezece perechi de jucătoare s-au înscris în competiția de simplu a turneului de tenis de la Monastir, Tunisia, jucat pe terenuri cu suprafață dură. Kristina Mladenovic și Kateřina Siniaková au fost campioanele en-titre, dar nu participă la această ediție.\n\nSara Errani și Jasmine Paolini au câștigat titlul, învingând în finală perechea Mai Hontama și Natalija Stevanović cu scorul de 2–6, 7–6(7–4), [10–6].\n\nCapi de serie\n\nTabloul principal\n\nNote\n\nLegături externe\nTabloul principal\n\n2023\nWTA Tour 2023" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți împărtăși despre Prințesa India a Afganistanului?" }, { "from": "assistant", "value": "Prințesa India a Afganistanului (în paștună / Dari Shahdukht Hindia, în ; ) a fost o membră a familiei regale afgane. A fost fiica cea mai mică a lui Amanullah Khan și Soraya Tarzi, care au fost regele și, respectiv, regina Afganistanului în anii 1920. Ea deținea titlul de prințesă a casei regale Mohammadzai-Tarzi.\n\nPrințesa India s-a născut în Bombay, India britanică, la cinci luni după abdicarea tatălui ei, la 14 ianuarie 1929, și a fost numită în onoarea țării în care a fugit în exil. După o invitație a Reginei Elena a Italiei, familia s-a stabilit în cele din urmă la Roma, unde a crescut prințesa și a continuat să-și facă casă.\n\nIndia a fost educată la Pensiunea Marie-José, Gstaad, Elveția, și la Universitatea Pontificală Gregoriană, Roma, Italia.\n\nIndia a vizitat pentru prima dată Afganistanul în 1968 și a început activități de caritate pentru copiii afgani care căutau ajutor.\n\nÎn anii 2000, Prințesa India a înființat Fundația Culturală Mahmud Tarzi (MTCF) la Kabul, unde a ocupat funcția de vicepreședinte din 2010. În 2006, Prințesa India a fost numită ambasador cultural în Europa de către președintele afgan, Hamid Karzai. Și-a petrecut timpul între Roma și Kabul înainte de preluarea talibanilor din 2021, și a susținut prelegeri la conferințe în întreaga Europă.\n\nÎn august 2019, Prințesa India a fost invitată de guvernul afgan să participe la sărbătorile statului pentru aniversarea a 100 de ani de la independența Afganistanului.\n\nViața personală \nPrințesa India a fost căsătorită de două ori și a avut două fiice (din prima căsătorie) și un fiu (din a doua căsătorie).\n\nPrințesa India s-a gândit la mama ei ca pe o figură pozitivă în Afganistanul contemporan, numindu-și realizările „foarte apreciate de afgani” și adăugând discursurile despre „cum a încurajat femeile afgane să devină independente, să învețe să citească și să scrie”. În ceea ce privește drepturile femeilor în Afganistan, India a considerat că este nevoie de mai multă educație pentru bărbații afgani pentru a îmbunătăți situația. Ea a mai spus despre burqa că „nu este o haină afgană și nici măcar nu este o haină islamică”.\n\nÎn septembrie 2011, Prințesa India a Afganistanului a fost onorată de Asociația Femeilor Afgane-Americane pentru munca sa în domeniul drepturilor femeilor. În 2012, Radio Azadi a numit-o „Persoana Anului” pentru activitatea sa uumanitară.\n\nNote\n\nVezi și \n Nancy Dupree\n\nLegături externe \n Afganistan, probleme în joc și soluții viabile: un interviu cu ASR Prințesa India a Afganistanului , de Enrica Garzilli, în Journal of South Asia Women Studies, ianuarie 2010.\n\nNașteri în 1929\nDecese în 2023\nOameni din Mumbai" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți povesti despre Maison carrée?" }, { "from": "assistant", "value": "Maison carrée (în traducere „Casa pătrată” sau, după franceza veche, „Casa rectangulară”) este un templu roman antic, care se află în orașul Nîmes din sudul Franței. Acesta este un exemplu remarcabil de arhitectură romană și unul dintre cele mai bine conservate temple romane din lume. Este un templu provincial augustan de dimensiuni medii dedicat cultului imperial (un caesareum).\n\nMaison carrée a fost sursă de inspirație pentru biserica de tip neoclasic „Madeleine” din Paris, Biserica „Sf. Marcelin” din Rogalin (Polonia) și pentru Capitoliul statului Virginia din Statele Unite ale Americii, proiectat de Thomas Jefferson, care făcuse un model din stuc al Maison carrée în timp ce era ambasador în Franța în 1785.\n\nÎn septembrie 2023, Maison carrée din Nîmes a fost înscrisă în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.\n\nIstorie \n\nÎn aproximativ 4–7 d.Hr., Maison carrée a fost dedicată sau rededicată lui Gaius și Lucius Caesar, nepoții și moștenitorii adoptați ai lui Augustus, care au murit amândoi de tineri. Inscripția care dedica templul lui Gaius și Lucius a fost eliminată în epoca medievală. Cu toate acestea, un erudit local, Jean-François Séguier, a reușit să reconstruiască inscripția în 1758 din ordinea și numărul găurilor de pe friza frontală și de pe arhitrava pe care literele de bronz fuseseră lipite. Conform reconstituirii lui Séguier, textul dedicației scria (în traducere): „Către Gaius Caesar, fiul lui Augustus, consul; lui Lucius Caesar, fiul lui Augustus, consul desemnat; prinților tinereții”. În timpul secolului al XIX-lea templul a început încet să-și recapete splendoarea inițială, datorită eforturilor lui Victor Grangent.\n\nArhitectură \n\nMaison carrée este similară cu un templu roman în stil toscan, așa cum este descris în scrierile lui Vitruviu (un scriitor roman contemporan specializat în arhitectură), deși în această construcție se folosește ordinul corintic. Ridicat pe un podium de 2,85 m înălțime și cu dimensiuni de 26,42 m pe 13,54 m, formând un dreptunghi cu lungimea de două ori mai mare decât lățimea, templul a dominat forul orașului roman Nîmes, aflat astăzi în sudul Franței. Fațada conține un portic adânc sau un pronaos, care este de aproape o treime din lungimea clădirii și este bogat decorat în ceea ce privește coloanele și capitelurile sale. Acest pridvor adânc subliniază fața templului și îi diferențiază aspectul de templele grecești antice.\n\nEste un design hexastil (cu șase coloane corintice) sub fronton la fiecare capăt și pseudoperipteral în sensul în care douăzeci de coloane angajate sunt încorporate de-a lungul pereților naosului. Deasupra coloanelor, arhitrava este împărțită în trei niveluri cu raporturi de 1:2:3. Decorul cu ove desparte arhitrava de friză. Pe trei laturi friza este decorată cu sculpturi ornamentale în relief de rozete și frunze de acantă sub un rând de denticule foarte fine. Cu toate acestea, rafinamentul sculpturilor decorative de pe clădire nu este nici pe departe la fel de precis și de perfect din punct de vedere matematic precum decorul de pe Partenon sau de pe alte temple grecești.\n\nO ușă mare (de 6,87 m înălțime și 3,27 m lățime) duce la interiorul mic și fără ferestre, unde a fost adăpostit inițial altarul. Acesta este în prezent folosit pentru a găzdui o proiecție cinematografică pentru turiști despre istoria romană a Nîmesului. În interiorul naosului nu a mai rămas nicio decorație antică.\n\nRestaurări \n\nClădirea a suferit o restaurare amplă de-a lungul secolelor. Până în secolul al XIX-lea a făcut parte dintr-un complex mai mare de clădiri alăturate. Acestea au fost demolate când Maison carrée a găzduit ceea ce este azi Musée des Beaux-Arts de Nîmes (din 1821 până în 1907), readucând templul la izolarea de care s-ar fi bucurat în epoca romană. Pronaosul a fost restaurat la începutul secolului al XIX-lea, când i s-a oferit un nou tavan, proiectat în stil roman. Actuala ușă a fost realizată în 1824.\n\nA suferit o nouă restaurare între 1988–1992, în timpul căreia i-a fost refăcut acoperișul și piața din jur a fost eliberată, dezvăluind contururile forului roman antic. Sir Norman Foster a fost însărcinat să construiască o galerie de artă modernă și o bibliotecă publică, cunoscută sub numele de Carré d'Art, în partea îndepărtată a pieței, pentru a înlocui teatrul orașului din Nîmes, care a ars complet în 1952. Acest lucru oferă un contrast uimitor cu Maison carrée, dar redă multe dintre caracteristicile sale, cum ar fi porticul și coloanele, în oțel și sticlă. Contrastul modernității sale este astfel atenuat de asemănarea fizică dintre cele două clădiri, reprezentând stiluri arhitecturale aflate la distanță de 2000 de ani.\n\nNote\n\nBibliografie\n\nLegături externe \n \n Website oficial al Maison carrée (în engleză)\n Website creat de orașul Nîmes - Architectură și istorie (în franceză)\n\n16 î.Hr.\nTemple din Roma antică" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Cum ai descrie Tir la Jocurile Olimpice de vară din 1896 - pușcă militară trei poziții 300 m (masculin)?" }, { "from": "assistant", "value": "Proba masculină de tir pușcă militară trei poziții 300m a fost una dintre cele cinci probe de tir sportiv incluse în programul de tir la Jocurile Olimpice de vară din 1896. Cea de-a doua probă de pușcă și ultima dintre probele de tir, pușca liberă, a început la 11 aprilie. Fiecare trăgător a tras 40 de focuri, în patru runde de câte zece focuri. 25 de sportivi s-au înscris la această probă, deși doar 20 au concurat efectiv. Aceștia au reprezentat trei națiuni. Frangoudis a condus după prima zi, dar când proba a fost continuată pe 12 aprilie, Orphanidis a preluat conducerea și a rămas pe primul loc. El a nimerit ținta de 37 de ori.\n\nContext\nAceasta a fost singura apariție a probei masculine de pușcă militară trei poziții 300m fără cerințe de poziție. O probă cu trei poziții avea să fie introdusă în 1900 (împreună cu medalii pe echipe și individuale) și a avut loc de 11 ori de atunci și până în 1972.\n\nFormatul competiției\nÎn cadrul competiției, fiecare trăgător a tras 40 de focuri, în 4 runde de câte 10 focuri, la o distanță de 300 de metri. Punctajul presupunea înmulțirea loviturilor la țintă cu punctele obținute în fiecare rundă.\n\nProgram\nProba a fost ultima dintre probele de tir, începând după-amiaza zilei a șasea de concurs. S-a desfășurat până când a fost prea întuneric pentru a mai putea trage, apoi a fost amânată pentru dimineața următoare. S-a încheiat duminică la ora 13.00. Nu se cunoaște ora exactă de începere a fiecărei sesiuni.\n\nRezultate\n\nSe cunosc doar rezultatele parțiale.\n\nReferințe\n\nTir la Jocurile Olimpice de vară din 1896" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații ai disponibile despre Tir la Jocurile Olimpice de vară din 1896 - pistol militar 25 m (masculin)?" }, { "from": "assistant", "value": "Proba masculină de tir pistol militar de 25 de metri a fost una dintre cele cinci probe de tir sportiv din programul Jocurilor Olimpice de vară din 1896. 16 concurenți din patru națiuni s-au înscris în proba care a avut loc la 10 aprilie. Fiecare a tras 30 de cartușe în cinci rânduri de câte șase spre o țintă aflată la 25 de metri. Câștigătorul, John Paine din Statele Unite, a nimerit ținta de 25 de ori. Fratele său, Sumner Paine, a nimerit ținta de 23 de ori. Ei au folosit revolvere militare Colt de fabricație americană.\n\nContext\nA fost singura dată când această probă a avut loc la Jocurile Olimpice.\n\nFormatul competiției\nÎn cadrul competiției, fiecare trăgător a tras 30 de focuri, în 5 rânduri de câte 6, la o distanță de 25 de metri. Punctajul a constat în înmulțirea loviturilor la țintă cu punctele obținute în fiecare rând. Fiecare țintă avea un punctaj de până la 6. Punctajul maxim posibil în fiecare șir de focuri era de 216 (6 lovituri înmulțit cu 6 punctaje de 6); pentru totalul de 5 rânduri, punctajul maxim era de 1080 de puncte.\n\nProgram\nProba a avut loc în cea de-a cincea zi a competiției.\n\nRezultate\n\nReferințe\n\nTir la Jocurile Olimpice de vară din 1896" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți explica despre Accesibilitate pietonală?" }, { "from": "assistant", "value": "Accesibilitatea pietonală reprezintă gradul de ușurință al mobilității pietonale. Un grad mai mare de accesibilitate pietonală aduce beneficii pentru sănătate, mediu și economie.\n\nFactori de accesibilitate pietonală \n\nFactorii care afectează accesibilitatea pietonală pot include, printre altele:\n\n Prioritate pietonală în utilizarea străzii, cu design urban care pune în prim plan mobilitatea și siguranța pietonilor în fața altor utilizări.\n Trasee lineare pentru pietoni, fără bariere arhitecturale care să determine devieri sau terase care să ocupe cea mai mare parte a spațiului pietonal.\n Prezența sau absența și calitatea trotuarelor, cu praguri coborâte care facilitează traversarea pentru persoane de toate vârstele și capacitățile.\n Conectivitatea zonelor pietonale între ele, cu trotuare sau străzi pietonale care acoperă întregul mediu urban și cu treceri de pietoni la intervale regulate.\n Dezvoltarea cu utilizare mixtă, cu o densitate rezidențială apropiată de diverse servicii (magazine, restaurante, baruri, teatre, școli, parcuri, centre sportive, etc.).\n Prezența copacilor și a vegetației care creează umbră și evită insulele de căldură.\n Prezența mobilierului urban (cu bănci aflate la distanțe regulate), care permite odihna, și a fântânilor cu apă potabilă.\n Frecvența și varietatea clădirilor, cu distanțe apropiate, fără spații mari între ele sau parcuri urbane prea mari.\n Cartiere nu foarte mari, cu intrări frecvente în clădiri pentru a evita devierile prea lungi.\n Vizibilitate și transparență, care include iluminatul public, eliminarea elementelor care blochează vizibilitatea, cum ar fi vehiculele parcate (care pot crea locuri de ascunziș și o senzație mai mare de nesiguranță), precum și ferestre către exterior, care permit observarea străzii.\n\nNote\n\nVezi și \n\nTransport\nLocomoție\nUrbanism\nPlanificare urbană\nCalitatea vieții" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți povesti despre Margareta de Bavaria (1456–1501)?" }, { "from": "assistant", "value": "Margareta de Bavaria (), aparținând Casei de Wittelsbach, a fost prințesă a Bavariei și principesă a Palatinatului din 1474 până la moarte, prin căsătoria cu Filip I al Palatinatului.\n\nBiografie \nMargareta a fost fiica ducelui Ludovic al IX-lea de Bavaria-Landshut (1417–1479) și a soției sale, Amalia (1436–1501), fiica principelui elector al Saxoniei, Frederic al II-lea.\n\nÎn 1474 Margareta s-a căsătorit la Amberg cu viitorul principe elector, Filip I al Palatinatului (1448–1508) care anterior respinsese candidate la căsătorie precum Maria de Burgundia și Anna, moștenitoarea Comitatului Katzenelnbogen. La nunta care a prilejuit festivități fastuoase, au fost prezenți peste 1000 de invitați, inclusiv 14 principi domnitori, ocazie cu care au fost consumate mari cantități de alimente (110 000 de litri de vin și 10 000 de găini.\n\nLa doi ani după căsătorie, Filip a devenit principe elector palatin. În 1482 Margareta s-a refugiat de teama epidemiei de ciumă din Heidelberg în Cetatea Winzingen, unde a dat naștere viitorului principe elector Frederic al II-lea.\n\nDatorită soției sale, Filip a avut o relație bună cu fratele ei, ducele Bavariei, George cel Bogat, doi dintre copiii lor (Ruprecht și Elisabeta) căsătorindu-se în 1499. Această legătură dinastică a fost punctul de plecare al cooperării politice și militare dintre Ducatul Bavaria-Landshut și Palatinatul Elector. George, care nu avea descendenți de sex masculin, l-a numit ca moștenitor, prin testament, pe ginerele său, fiul surorii sale, Margareta.\n\nMargareta a murit la Heidelberg în 1501 fiind înmormântată acolo, în Biserica Sfântul Duh. Istoricul Johann Franz Capellini von Wickenburg (1677–1752) a scris un epitaf dedicat ei în Thesaurus Palatinus (vol. 1).\n\nDescendenți \nMargareta și Filip au avut 14 copii:\n\n Ludovic (1478–1544), principe elector palatin, căsătorit în 1511 cu prințesa Sibylle de Bavaria-München (1489–1519);\n Filip (1480–1541), episcop de Freising și Naumburg;\n Ruprecht (1481–1504), căsătorit cu Elisabeta de Bavaria-Landshut (1478–1504);\n Frederic (1482–1556), principe elector palatin, căsătorit în 1535 cu Doroteea de Danemarca (1520–1580);\n Elisabeta (1483–1522), căsătorită în 1498 cu landgraful Wilhelm al III-lea de Hessa (1471–1500) și în 1503 cu margraful Filip I de Baden (1479–1533);\n George (1486–1529), episcop de Speyer;\n Henric (1487–1552), episcop de Utrecht, Freising și Worms;\n Ioan (1488–1538), episcop de Regensburg;\n Amalia (1490–1525), căsătorită cu ducele Pomeraniei George I (1493–1551);\n Barbara (1491–1505);\n Elena (1493–1524), căsătorită în 1513 cu ducele de Mecklenburg, Henric al V-lea (1479–1552);\n Wolfgang (1494–1558), conte palatin de Neumarkt și guvernator al Palatinatului Superior;\n Otto Henric (n./d. 1496);\n Ecaterina (1499–1526), stareță în Abația Neuburg am Neckar.\n\nNote\n\nBibliografie \n Hans Rall, Marga Rall: Die Wittelsbacher. Von Otto I. bis Elisabeth I., Editura Tosa, Viena, 1994, .\n Max Spindler, Andreas Kraus: Handbuch der bayerischen Geschichte, vol. 3, Editura Beck, 1995, , pp. 79-81.\n Franz Prechtl: Die „Amberger Hochzeit“ 1474: eine „Hochzeit“ für Amberg, Amberger Fremdenverkehrsverein, 1997, .\n Lothar Kolmer: Die Amberger Hochzeit von 1474 – Turnieren, Tanzen, Trinken. În: Johannes Laschinger (ed.): Aus Ammenberg wird Amberg. Amberg 2010, , pp. 208–222.\n Brigitte Sokop: Stammtafel europäischer Herrscherhäuser, Editura Böhlau, Viena, 1993, ISBN: 3-205-98096-4.\n\nNașteri în 1456\nDecese în 1501\nIstoria Bavariei\nCasa de Wittelsbach\nNașteri pe 7 noiembrie\nDecese pe 25 ianuarie" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Cum ai descrie Hexaedru trunchiat stelat?" }, { "from": "assistant", "value": "În geometrie hexaedrul trunchiat stelat (sau hexaedrul cvasitrunchiat, sau cubul stelatrunchiat) este un poliedru stelat uniform, cu indicele U19. Are 14 fețe (8 triunghiuri și 6 octagrame), 36 de laturi și 24 de vârfuri. Având 14 fețe este un tetradecaedru neconvex.\n\nEste reprezentat prin simbolul Schläfli t'{4,3} sau t{4/3,3} și diagrama Coxeter–Dynkin . Uneori este numit hexaedru cvasitrunchiat deoarece este legat de cubul trunchiat, , cu excepția faptului că fețele pătrate sunt înlocuite cu octagrame ({8/3}).\n\nChiar dacă hexaedrul trunchiat stelat este o stelare a hexaedrului trunchiat, nucleul său este un octaedru regulat.\n\nProiecții ortogonale\n\nPoliedre înrudite \nAre în comun aranjamentul vârfurilor cu alte trei poliedre uniforme: rombicuboctaedrul convex, micul rombihexaedru și micul cubicuboctaedru.\n\nPoliedru dual \nDualul său este marele octaedru triakis.\n\nMărimi asociate\n\nCoordonate carteziene \nCoordonatele carteziene ale vârfurilor unui hexaedru trunchiat stelat sunt toate permutările ale\n.\n\nVolum \nUrmătoarea formulă pentru volum este stabilită pentru lungimea laturilor tuturor poligoanelor (care sunt regulate) :\n\nNote\n\nVezi și \n Lista poliedrelor uniforme\n\nLegături externe \n\n \n\nPoliedre uniforme" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi informații despre WTA Elite Trophy 2023." }, { "from": "assistant", "value": "WTA Elite Trophy 2023 a fost un turneu de tenis feminin care s-a disputat la Hengqin International Tennis Center din Zhuhai, China. A fost cea de-a șasea ediție a probei de simplu și a competiției de dublu și prima din 2019, după ce edițiile intermediare au fost anulate din cauza pandemiei de COVID-19 din China continentală. Turneul a fost disputat de 12 jucători de simplu și șase echipe de dublu.\n\nCampioane\n\nSimplu \nPentru mai multe informații consultați WTA Elite Trophy 2023 – Simplu\n\nDublu \nPentru mai multe informații consultați WTA Elite Trophy 2023 – Dublu\n\nPremii în bani și puncte\nPremiul total în bani pentru turneul WTA Elite Trophy Zhuhai 2023 este de 2.419.844 USD.\n\n1 RR înseamnă premii în bani sau puncte câștigate în round robin.\n2 Dublul nu acordă puncte de clasament\n\nNote\n\nLegături externe\n Official website\n\n2023\n2023 în China\n2023 în tenis\nWTA Tour 2023" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți detalia informațiile despre Casa pe care Jack a construit-o?" }, { "from": "assistant", "value": "Casa pe care Jack a construit-o (în ) este un film artistic de groază din 2018. Regizat și scris de Lars von Trier, îi are în distribuție pe Matt Dillon, Bruno Ganz, Uma Thurman, Siobhan Fallon Hogan, , și . Lungmetrajul îl prezintă pe Jack (Dillon), un , și crimele comise de acesta pe parcursul a 12 ani, de la sfârșitul anilor 1970 și în anii 1980, în statul american Washington. Utilizând Infernul lui Dante ca , filmul este structurat sub forma unor flashback dezvăluite de Jack poetului roman Virgil. În același timp, Jack încearcă să ofere argumente pentru crimele sale.\n\nConceput inițial ca proiect de televiziune de către von Trier, producția a început în Suedia în 2016. Filmul a debutat la Festivalul de Film de la Cannes, marcând revenirea lui von Trier la festival după mai bine de șase ani. Casa pe care Jack a construit-o a primit recenzii mixte din partea criticilor, iar scenele violente au fost criticate.\n\nRezumat \n\nJack, un arhitect ratat din statul Washington, îi povestește lui Virgil - pe care îl numește Verge - cum a devenit un , în timp ce Verge îl conduce prin cele nouă cercuri ale Iadului. Crimele comise de acesta, prezentate prin flashbackuri, sunt atât de Jack, cât și de Verge.\n\nÎn primul incident, Jack întâlnește o femeie acerbă pe un drum rural. Aceasta încerca să schimbe o anvelopa spartă, însă cricul i-a cedat. Este de acord să o transporte la fierarul local. Pe drum, îl ironizează pe Jack, spunându-i că arată ca un criminal în serie, iar mai târziu susține că este mult prea fricos pentru ucide pe cineva. Jignit, Jack o lovește cu cricul în față și îi ascunde cadavrul în congelatorul industrial din fabrica cumpărată de la o pizzerie.\n\nÎn al doilea incident, Jack ucide o văduvă pe nume Claire. În loc să părăsească locuința, tulburarea sa obsesiv-compulsivă îl obligă să revină în casă pentru a curăța locul crimei de mai multe ori și este aproape prins de poliție. Cuprins de panică, leagă cadavrul lui Claire de camionetă și pleacă, lăsând o dâră de sânge în urma sa. Totuși, odată ajuns la fabrică, începe să plouă puternic, iar urmele de sânge dispar. Jack consideră această întâmplare ca fiind o intervenție divină; se autointitulează „Mr. Sophistication” și începe să trimită scrisori anonime presei. Începe să-și asume riscuri mai mari pe măsură ce-și înfrânează simptomele tulburării.\n\nÎn al treilea incident, Jack își duce iubita și pe cei doi fii ai ei - „morocănosul” și George - la vânătoare. După ce îi ucide pe aceștia, o forțează pe femeie să participe la un picnic împreună cu cadavrele lor. Mai târziu, îi permite să fugă, dar aceasta se lasă ucisă. Jack transformă cadavrul „morocănosului” într-o sculptură cu un zâmbet înfiorător.\n\nÎn cel de-al patrulea incident, Jack se află într-o relație disfuncțională cu o tânără pe nume Jacqueline. Acesta o abuzează psihologic și i se adresează cu porecla „Simple”. În stare de ebrietate, Jack îi mărturisește în apartamentul ei că a ucis 60 de oameni, însă aceasta nu-l crede. După ce marchează cercuri roșii în jurul sânilor ei cu un marker, tânăra se sperie și abordează un polițist, dar acesta îi ignoră pe amândoi, considerându-i beți. Mai târziu, Jack o imobilizează și îi taie sânii cu un cuțit. Pe unul îl pune pe mașina polițistului, iar pe celălalt îl transformă în portofel.\n\nÎn cel de-al cincilea incident, Jack a imobilizat șase bărbați în congelatorul său, intenționând să-i omoare pe toți cu un singur glonț. Unul dintre bărbați, un veteran de război, îl informează pe Jack că are muniția greșită. Când încearcă să obțină gloanțele potrivite de la prietenul său, S.P., este refuzat, iar S.P. contactează poliția. Jack îl înjunghie mortal în gât, iar mai târziu îl ucide pe ofițerul de poliție sosit la fața locului. Odată ajuns la fabrică, Jack îl întâlnește într-o altă cameră din congelator pe Verge; acesta l-a ținut sub observație pe parcursul întregii sale vieți. De asemenea, Verge îi reamintește că nu și-a construit niciodată casa visată, deși a încercat de mai multe ori. În congelator, Jack aranjează cadavrele înghețate pe care le-a adunat de-a lungul anilor în formă de casă. În timp ce poliția pătrunde în congelator, acesta intră în „casa” sa și îl urmează pe Verge într-o gaură din podea, coborând în Iad.\n\nCei doi ajung la o groapă care duce spre al nouălea cerc și . Sunt prezentate imagini despre gaura de foraj de la Kola, din care, potrivit legendei, s-au auzit strigăte umane din infern. Un pod distrus se întinde peste groapă. Jack observă o scară pe partea cealaltă, care duce la ieșirea din Iad. Încearcă să escaladeze un perete de stâncă pentru a accesa scara împotriva sfaturilor lui Verge și cade în abisul înflăcărat de dedesubt.\n\nDistribuție \n\n Matt Dillon - Jack – „Mr. Sophistication”\n Emil Tholstrup - tânărul Jack\n Bruno Ganz - Verge\n Uma Thurman - doamna #1\n Siobhan Fallon Hogan - Claire Miller – doamna #2\n Sofie Gråbøl - doamna #3\n Riley Keough - Jacqueline – „Simple”\n Jeremy Davies - Al\n Jack McKenzie - Sonny\n Mathias Hjelm - Glenn\n Edward Speleers - Ed – ofițer de poliție #2\n Marijana Jankovic - Kelly Miller – studentă\n Carina Skenhede - Susan Hanson\n Rocco Day - „morocănosul”\n Cohen Day - George\n Robert Jezek - ofițerul de poliție 4\n Osy Ikhile - veteranul de război\n Christian Arnold - bărbat #1\n Yoo Ji-tae - bărbat #2\n Johannes Bah Kuhnke - bărbat #3\n Jerker Fahlström - bărbat #4\n David Bailie - S.P.\n Robert G. Slade - Rob\n Vasilije Mujka - cosaș, Câmpiile Elizee\n\nImagini de arhivă cu actorii (), Jamie Bell (Nymphomaniac), Willem Dafoe (), (Melancholie și Nymphomaniac), Nicole Kidman (Dogville), Udo Kier (), Kirsten Dunst (Melancholia), (), (The Kingdom) și Emily Watson () au apărut în film în cadrul comentariului din cel de-al patrulea incident.\n\nProducție\n\nDezvoltare \nConceput inițial ca serial de televiziune, von Trier a anunțat în februarie 2016 că proiectul va fi lansat sub forma unui lungmetraj. După o cercetare minuțioasă a criminalilor în serie, regizorul a completat scenariul în mai 2016. Drepturile internaționale de comercializare a filmului aparțin companiei TrustNordisk, iar producția a fost realizată de . Studioul de film a finanțat parțial filmul, iar Copenhaga Film Fund a finanțat procesul de producție cu 1,08 milioane de euro. Lungmetrajul este o coproducție franceză-germană-suedeză-daneză.\n\nEpilogul filmului, în care Jack intră în Iad, a fost sugerat de coscenarista Jenle Hallund, iar von Trier l-a considerat compatibil cu povestea filmului: „Mi s-a părut o idee bună, deoarece a trecut mult timp de când am vizitat cu adevărat Iadul în filme. Am pus cap la cap diferite concepții despre Iad. Am luat Câmpiile Elizee din mitologia romană. Sunt destul de sigur că Iadul nu arată ca ceea ce am realizat în acest film.” De asemenea, Von Trier a declarat că „finalul clasic” al filmului a fost inspirat de Alfred Hitchcock: „M-am simțit oarecum ca Hitchcock la sfârșitul filmului, cu Jack atârnând deasupra abisului abominabil. Nu-l lăsa niciodată pe antagonist să scape[...] Psihopații acționează pornind de la certitudinea irațională că nu vor fi capturați. Din acest motiv avem finalul respectiv. Ar fi tipic pentru mine să-l las să trăiască. Însă m-am gândit la bătrânul Hitchcock și am decis că filmul necesită un final clasic.”\n\nDistribuție \nPe 2 noiembrie 2016, von Trier a anunțat că Matt Dillon va interpreta rolul principal. În februarie 2017, s-a raportat că actrițele și se vor alătura proiectului, iar prezența Umei Thurman a fost anunțată luna următoare. În aceeași lună, von Trier a declarat că filmul celebrează „ideea că viața este crudă și monotonă”.\n\nFilmările \nFilmările au început în martie 2017 în zonele extravilane ale orașelor Bengtsfors și din provincia Dalsland, Suedia și a fost turnat în Copenhaga, , Trollhättan, și . Deși influențat de criminalul american Ted Bundy, personajul interpretat de Dillon a devenit pe parcursul filmului un criminal aparte. Filmul a petrecut aproape un an în , fiind introduse efecte speciale complicate.\n\nLansare\n\nÎn cinematografe \nVon Trier și-a dorit ca premiera să aibă loc în cadrul Festivalului de Film de la Cannes și a negociat cu reprezentanții festivalului în martie 2017, deși i-a fost interzisă participarea după evenimentele din 2011. Pe 19 aprilie 2018, filmul a fost aprobat pentru premieră, dar în afara competiției. După acest anunț, a fost lansat un .\n\nFilmul a avut premiera la festival pe 14 mai 2018. S-a raportat că peste 100 de membri ai publicului au părăsit sala în timpul premierei, deși lungmetrajul a fost ovaționat timp de 10 minute după încheiere.\n\nÎn octombrie 2018, s-a anunțat că a filmului, cea difuzată în cadrul festivalului, va fi prezentată în cinematografele din Statele Unite timp de o noapte în luna noiembrie, iar începând din 14 decembrie, o versiune editată cu va fi difuzată pe platformele digitale și într-un număr limitat de cinematografe. La scurt timp după proiectarea versiunii regizorale necenzurate, (MPAA) a emis un comunicat prin care condamna proiecția, deoarece nu a respectat instrucțiunile consiliului de administrație. În declarație, s-a remarcat că „proiectarea unei versiuni neevaluate a filmului atât de aproape de lansarea versiunii evaluate – fără a obține o derogare – încalcă regulile sistemului de rating.[...] Nerespectarea regulilor poate crea confuzie în rândul părinților și submina sistemul de rating - și poate duce la impunerea de sancțiuni împotriva autorului filmului”. Disputa cu IFC Films a fost rezolvată prin reprogramarea lansării digitale a versiunii regizorale în 2019 pentru a nu coincide cu lansarea versiunii cinematografice. Pe 6 decembrie 2018, versiunea regizorală a fost scoasă la vânzare pe YouTube timp de câteva ore.\n\nHome media \nCasa pe care Jack a construit-o a fost lansat pe DVD și pe Blu-ray (versiunea necenzurată) în Regatul Unit pe 4 martie 2019 de . Materialele suplimentare cuprindeau o introducere a regizorului, un interviu cu regizorul, un de douăzeci de minute și un . Pe 4 februarie 2020, a lansat filmul în Statele Unite sub forma unui Blu-ray cu 2 discuri care conțin următoarele materiale: versiunea cinematografică, versiunea regizorală, un interviu de 26 de minute cu von Trier filmat la scurt timp după câștigarea , un trailer pentru piața americană, un teaser prezentat la Festivalul de Film de la Cannes, o scurtă introducere de von Trier și anunțul din 2016 cu privire la producția filmului.\n\nRecepție\n\nÎncasări \nCasa pe care Jack a construit-o a încasat 5.566.776 de dolari.\n\nPremii \nFilmul a fost nominalizat pentru premiile și la cea de-a 26-a ediție a . A câștigat categoria „cel mai bun film european” și a fost nominalizat la „cel mai bun lungmetraj internațional” la . A câștigat două premii la Festivalul de Film fantastic din Insulele Canare – „cel mai bun actor” pentru Dillon și „cel mai bun scenariu” pentru von Trier. La , filmul a primit 11 nominalizări: , , , , , , , , , și . A câștigat două premii - „cea mai bună imagine” și „cele mai bune efecte vizuale”. Dillon a obținut o nominalizare la categoria „” la , iar filmul a câștigat „cel mai bun design de producție”. De asemenea, filmul a fost nominalizat la categoria „cel mai bun film străin” la Premiile Gopo, iar Dillon a fost nominalizat la categoria „” la .\n\n a selectat Casa pe care Jack a construit-o drept al optulea cel mai bun film al anului 2018.\n\nNote\n\nLegături externe \n \n \n \n\nFilme din 2018\nFilme regizate de Lars von Trier\nFilme despre iad" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce date importante ai despre Openul Irlandei de Nord?" }, { "from": "assistant", "value": "Openul Irlandei de Nord este un turneu profesionist de snooker care contează pentru clasamentul mondial.\n\nIstorie\nLa 29 aprilie 2015 președintele World Snooker, Barry Hearn, a anunțat crearea unui turneu sub numele Northern Ireland Open care urma să aibă loc pentru prima dată în 2016, la Belfast, Irlanda de Nord, și să facă parte din Home Nations Series alături de Openul Galez și Openul Scoțian, precum și o altă competiție nou-înființată, Openul Englez. Câștigătorul Openului Irlandei de Nord primește Trofeul Alex Higgins care îi poartă numele fostului campion mondial Alex Higgins.\n\nÎn 2017, Yan Bingtao a devenit cel mai tânăr jucător care a ajuns într-o finală a unui turneu de clasament. Yan a fost aproape de a doborî recordul lui Ronnie O'Sullivan de a fi cel mai tânăr jucător care a câștigat un turneu de clasament, care a rezistat timp de 24 de ani, dar a pierdut în fața lui Mark Williams cu 8–9 după ce a condus cu 8–7. Această finală a prezentat și una dintre cele mai mari diferențe de vârstă între finaliști, deoarece Williams era cu aproape 25 de ani mai în vârstă decât Yan. În plus, Yan a devenit și primul jucător născut în anii 2000 care a ajuns în finala unui turneu de clasament.\n\nÎn 2018, 2019 și 2020, Judd Trump l-a învins pe Ronnie O'Sullivan cu 9–7 în fiecare finală. Turneul din 2020 a fost organizat în afara Irlandei de Nord, la Marshall Arena din Milton Keynes, din cauza impactului pandemiei de COVID-19 din Regatul Unit asupra sezonului de snooker 2020-21.\n\nÎn 2021, Mark Allen a devenit primul jucător nord-irlandez care a câștigat turneul, învingându-l pe deținătorului trofeului, Judd Trump, în sferturile de finală și pe John Higgins cu 9–8 în finală, după ce fusese condus cu 6–8. În 2022, Allen și-a apărat cu succes titlul, revenind de la 1–4 în finala cu Zhou Yuelong pe care l-a învins cu 9–4.\n\nCampioni\n\nNote\n\n \n\nSnooker" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi câteva informații de bază despre Inferență cauzală." }, { "from": "assistant", "value": "Inferența cauzală este procesul de determinare a efectului independent, real, al unui anumit fenomen care este o componentă a unui sistem mai mare. Principala diferență dintre inferența cauzală și inferența de asociere este că inferența cauzală analizează răspunsul unei variable atunci când o alta variabila considerată cauza este modificata.\n\nInferența cauzală este studiată pe scară largă în toate științele. În ultimele decenii au proliferat mai multe inovații în dezvoltarea și implementarea metodologiei menite să determine cauzalitatea. Inferența cauzală rămâne deosebit de dificilă acolo unde experimentarea este dificilă sau imposibilă, ceea ce este comun în majoritatea științelor.\n\nInferența cauzală a fost, de asemenea, utilizată pentru estimarea efectului unui tratament. Presupunând un set de simptome observabile ale pacientului (X) cauzate de un set de cauze ascunse (Z) putem alege să dăm sau nu un tratament t. Rezultatul aplicării sau nu a tratamentului este estimarea efectului y. Dacă tratamentul garantează un efect pozitiv, atunci decizia dacă tratamentul e aplicat sau nu depinde în primul rând de cunoștințele experților care includ legăturile cauzale. Pentru bolile noi, este posibil ca aceste cunoștințe de specialitate să nu fie disponibile. Ca urmare, pentru a decide dacă un tratament trebuie aplicat sau nu, ne putem baza doar pe rezultatele tratamentului aplicat altor pacienți. Un autoencoder variațional modificat poate fi utilizat pentru a modela graficul cauzal descris mai sus. În timp ce scenariul de mai sus ar putea fi modelat fără utilizarea factorului de confuzie ascuns (Z), am pierde detaliul că simptomele unui pacient împreună cu alți factori influențează atât atribuirea tratamentului, cât și rezultatul.\n\nNote \n\nRaționament inductiv" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi detalii importante despre Elisabeta a Palatinatului (1483–1522)." }, { "from": "assistant", "value": "Elisabeta a Palatinatului () aparținând ramurii Palatinatului Elector a Casei de Wittelsbach, a fost succesiv soția landgrafului de Hessa-Marburg și soția margrafului de Baden.\n\nBiografie \nElisabeta a fost fiica principelui elector Filip al Palatinatului (1448–1508) și a soției sale, Margareta de Bavaria (1456–1501), fiica ducelui Ludovic al IX-lea de Bavaria-Landshut.\n\nDeși căsătoria Margaretei cu landgraful Wilhelm al III-lea de Hessa (1471–1500) a fost încheiată în 1496, ceremonialul și consumarea căsătoriei au avut loc doi ani mai târziu, în 1498 la Frankfurt pe Main. Această uniune a întărit legătura landgrafului Wilhelm al III-lea cu familia conților Palatinatului, în timp ce verii lui săi din linia Hessa-Kassel erau susținători ai împăratului Maximilian I.\n\nWilhelm a stabilit ca, în cazul în care murea fără a avea moștenitori, soția sa să primească Comitatul Katzenelnbogen (zestrea adusă de ea în căsătorie) ca domeniu pentru susținere în timpul văduviei. Totuși, comitatul a ajuns în mâinile vărului său Wilhelm al II-lea de Hessa-Kassel, cu care Elisabeta urma să se căsătorească după dorința Palatinatului. Wilhelm al II-lea a refuzat însă această variantă și s-a căsătorit cu o prințesă apropiată Casei de Habsburg. El s-a implicat, de asemenea, în interdicția impusă de împăratul Maximilian I, tatălui și fratelui Margaretei datorită disputei privind stăpânirea Comitatului Katzenelnbogen de către Margareta ca văduvă. \n\nLa 3 ani de la moartea primului ei soț, Elisabeta s-a căsătorit cu margraful Filip I de Baden (1479–1553). Într-un contract încheiat în 1508 privind zestrea Elisabetei, se stipula că Palatinatul Elector ceda către Baden părțile Comitatului Sponheim dobândite de la Baden în 1463.\n\nElisabeta a fost înmormântată în Bazilica din Baden-Baden, unde se află mormintele margrafilor de Baden.\n\nCăsătorii și descendenți \nElisabeta s-a căsătorit de două ori:\n pe 30 septembrie 1498 la Frankfurt pe Main cu Wilhelm al III-lea, landgraful de Hessa;\n pe 30 ianuarie 1503 în Heidelberg cu Filip I, margraful de Baden.\nDin prima căsătorie Elisabeta nu a avut copii. Din căsătoria cu margraful Filip I de Baden, au rezultat șase copii, dintre care doar prima fiică născută a atins vârsta maturității:\n Maria Iacobea (1507–1580), căsătorită în 1522 cu ducele Bavariei, Wilhelm al IV-lea;\n Filip (1508–1509);\n Filip Iakob (n./d. 1511);\n Marie Eva (n./d. 1513);\n Johann Adam (n./d. 1516);\n Max Kaspar (n./d. 1519).\n\nNote\n\nBibliografie \n Hans Rall, Marga Rall: Die Wittelsbacher. Von Otto I. bis Elisabeth I., Editura Tosa, Viena, 1994, .\n Brigitte Sokop: Stammtafel europäischer Herrscherhäuser, Editura Böhlau, Viena, 1993, .\n Hermann Wiesflecker: Kaiser Maximilian I.: das Reich, Österreich und Europa an der Wende zur Neuzeit, Editura Wissenschaftsverlag, Oldenburg, 1986, p. 29.\n Historischer Verein für das Grossherzogtum Hessen: Archiv für Hessische Geschichte und Altertumskunde, vol. 11, Im Selbstverlag des Historischen Vereins für das Grossherzogthum Hessen, 1867, pp. 141–143.\n Pauline Puppel: Die Regentin: vormundschaftliche Herrschaft in Hessen 1500-1700, Editura Campus, 2004, pp. 158-159.\n Georg Wilhelm Justin Wagner: Statistisch-topographisch-historische Beschreibung des Grossherzogthums Hessen, vol. 4, C. W. Leske, 1831, p. 22.\n Gerhard Kattermann: Markgraf Philipp I. von Baden (1515-1533) und sein Kanzler Dr. Hieronymus Veus, G. H. Nolte, 1935, pp. 5–6.\n\nNașteri în 1453\nDecese în 1522\nCasa de Wittelsbach\nIstoria Bavariei\nNașteri pe 16 noiembrie\nDecese pe 24 iunie" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi mai multe informații despre Dietă rutieră." }, { "from": "assistant", "value": "Conversia drumului (sau dieta rutieră) este o tehnică de calmare a traficului și de planificare a transportului, care constă în reducerea lățimii drumului sau în scăderea numărului de benzi.\n\nO lățime mai mare sau un număr mai mare de benzi sunt direct legate de o viteză mai mare a vehiculelor care utilizează aceste drumuri. La fel, o lățime mai mică și mai puține benzi induc o circulație mai calmă și, prin urmare, cresc siguranța rutieră.\n\nTehnici \n\nPrintre metodele care pot fi aplicate pentru a crea dieta rutieră se numără:\n\n Lărgirea trotuarelor.\n Crearea de piste pentru bicicliști.\n Conversia benzilor în drumuri rezervate, cum ar fi benzi pentru autobuze, tramvaie sau benzi reversibile.\n Adăugarea de mediană de separare sau grădini.\n Îngustarea drumului prin marcaje rutiere, borduri sau piloți.\n Instalarea de șicane.\n\nNote\n\nVezi și \n Stradă completă\n Urbanism tactic\n\nInfrastructura drumurilor\nUrbanism\nPlanificare urbană\nCalitatea vieții" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți explica despre Mara Gae?" }, { "from": "assistant", "value": "Mara Gae () este o jucătoare româncă de tenis.\n\nGae și partenera ei, Anastasiia Gureva, au câștigat titlul la dublu fete la US Open 2023, învingându-le în finală pe Sara Saito și Nanaka Sato.\n\nNote\n\nNașteri în 2005\nJucătoare de tenis române" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ar trebui să știu despre Rock My Body (cântec de Inna)?" }, { "from": "assistant", "value": "„Rock My Body” este o melodie înregistrată de cântăreața română Inna, alături de DJ-ul olandez-marocan R3HAB. Spinnin' Records și Global Records au lansat-o pentru descărcare digitală și streaming pe 28 aprilie 2023 ca single și include un sample din hitul de succes al DJ-ului german Sash!, „Ecuador” (1997). Un videoclip muzical cu R3HAB și INNA a fost lansat la o zi după difuzarea piesei. \"Rock My Body\" a fost produsă de R3HAB, Erik Smaaland, Kristoffer Tømmerbakke.\n\nPiesa a fost un succes internațional, ajungând să fie difuzată în majoritatea țarilor europene. Syndicat National de l'Édition Phonographique (SNEP) a acordat cântecului o certificare de aur în Franța, la doar 4 luni de la lansare, cu 50 de mii de single-uri vândute. Tot aici, R3HAB și INNA au fost invitați de postul de radio NRJ, unde au și acordat un interviu. În Paris, cei doi au cântat melodia pe acoperișul unei locuințe, făcând parte din seria Deezer Rooftop Sessions, Deezer fiind una dintre cele mai importante platforme de distribuire audio din lume. În țară, melodia a petrecut 19 săptămâni în top 10 cele mai difuzate piese românești, atingând ca poziție maximă locul 2, conform Media Forest România. Melodia a intrat în heavy-rotation la majoritatea posturilor importante de radio românești, unde a ocupat poziții fruntașe.\n\nClasamente\n\nReferințe\n\nInna\nCântece din 2023" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi câteva informații de bază despre Erste Bank Open 2023." }, { "from": "assistant", "value": "Erste Bank Open 2023 a fost un turneu de tenis masculin care s-a jucat pe terenuri cu suprafață dură, în interior. A fost cea de-a 49-a ediție a evenimentului și a făcut parte din seria ATP 500 din cadrul circuitului ATP 2023. S=-a desfășurat la Wiener Stadthalle din Viena, Austria, între 23 și 29 octombrie 2023.\n\nCampioni\n\nSimplu \nPentru mai multe informații consultați Erste Bank Open 2023 – Simplu\n\nDublu \nPentru mai multe informații consultați Erste Bank Open 2023 – Dublu\n\nPuncte și premii în bani\n\nDistribuția punctelor\n\nPremii în bani \n\n*per echipă\n\nNote\n\nLegături externe\n \n\n2023\nATP Tour 2023\n2023 în Austria" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi detalii importante despre Glück." }, { "from": "assistant", "value": "Glück este un nume de familie. Se poate referi la una din următoarele persoane:\n\n Alois Glück (n. 1940), politician german\n Ferdinand Glück (1901-1987), sportiv italian\n Louise Glück (1943-2023), poetă și eseistă americană\n\nVezi și \n Gluck" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante poți oferi despre Simulare (drept)?" }, { "from": "assistant", "value": "În drept, simularea este un acord purtat între două persoane (fizice sau juridice) pe baza unui act secret, care diferă de actul original. Un asemenea act nu devine ilegal decât atunci când încalcă un act normativ în vigoare.\n\nNote\n\nFraude" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata pe scurt despre Castelul Pekri din Târnăveni?" }, { "from": "assistant", "value": "Castelul Pekri este o clădire-monument aflată în orașul Târnăveni, pe str. Republicii 56. Se află pe lista monumentelor istorice sub codul LMI: .\n\nLocalitatea\nTârnăveni, mai demult Târnava-Sân-Martin, până în 3 mai 1941 Diciosânmartin, (în , în , în dialectul săsesc Mierteskirch) este un municipiu în județul Mureș, Transilvania, România. Se află situat pe râul Târnava Mică. Prima menționare documentară este din anul 1278, cu numele de Tycheu Sent Martun.\n\nIstoric și trăsături\nDomeniul din Târnăveni a fost primit de Pekri Lajos, în anul 1590, din partea domnitorului Sigismund Báthory. Cel mai important proprietar al castelului a fost Pekri Sándor (1855-1928), care a îndeplinit mai multe funcții importante în oraș: a fost curatorul Bisericii Romano-Catolice din Târnăveni, director general al Arhivelor Statului, fondatorul Asociației Pompierilor și președintele Partidului Național Maghiar din Comitatul Târnava Mică.\n\nClădirea are un singur nivel, o intrare cu arcade, decorată cu patru semicoloane toscane. Ușa cu închidere semicirculară este flancată de ferestre mari, semicirculare. Porticul mare, asimetric are un acoperiș în stil baroc. Deasupra porticului a fost construit un atic, unde era amplasat blazonul familiei.\n\nÎn partea de vest a clădirii se află un turn de colț cu două nivele, ferestre fără ornament, cu închidere dreaptă și un acoperiș în stil baroc, ca și porticul.\n\nDupă naționalizare, în castel s-a deschis un restaurant, care funcționează și în prezent, fiind unul din punctele de reper ale orașului.\n\nNote\n\nBibliografie \n Ion Dorin Narcis, Castele, palate și conace din România, editura Fundației Culturale Române, București, 2001 ISBN 973-577-320-1.\n\nVezi și\n Târnăveni\n\nImagini\n\nMonumente istorice din județul Mureș\nCastele din județul Mureș" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune despre Compus de cinci hexaedre trunchiate stelate?" }, { "from": "assistant", "value": "În geometrie compusul de cinci hexaedre trunchiate stelate este un compus poliedric uniform format din 5 hexaedre trunchiate stelate, cu simetrie icosaedrică (Ih).\n\nAre indicele de compus uniform UC58.\n\nConstrucție \nPoate fi construit prin trunchierea și stelarea tuturor celor 5 cuburi din compusul de cinci cuburi.\n\nMărimi asociate\n\nCoordonate carteziene \nCoordonatele carteziene ale vârfurilor acestui compus sunt toate permutările ciclice ale\n\nunde este secțiunea de aur.\n\nVolum \nUrmătoarea formulă pentru volum este stabilită pentru lungimea laturilor tuturor poligoanelor (care sunt regulate) :\n\nNote\n\nVezi și \n Lista compușilor poliedrici uniformi\nCompuși de poliedre trunchiate\n Compus de două tetraedre trunchiate\n Compus de cinci tetraedre trunchiate\n Compus de zece tetraedre trunchiate\n Compus de cinci cuburi trunchiate\n\nLegături externe \n\n Polyhedron Category C2: Compounds Truncates Quitar\n\nhexaedre" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Povestește-mi pe scurt despre Swiss Indoors 2023." }, { "from": "assistant", "value": "Swiss Indoors 2023 a fost un turneu de tenis masculin care s-a jucat pe terenuri dure acoperite. A fost cea de-a 52-a ediție a evenimentului și a făcut parte din seria ATP 500 a Circuitului ATP 2023. S-a desfășurat la St. Jakobshalle din Basel, Elveția, în perioada 23–29 octombrie 2023.\n\nCampioni\n\nSimplu masculin\nPentru mai multe informații consultați Swiss Indoors 2023 – Simplu\n\nDublu masculin\nPentru mai multe informații consultați Swiss Indoors 2023 – Dublu\n\nPuncte și premii în bani\n\nDistribuția punctelor\n\nPremii în bani \n\n*per echipă\n\nNote\n\nLegături externe \n\n2023\nATP Tour 2023\n2023 în Elveția" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante poți oferi despre Glaciațiunea Saale?" }, { "from": "assistant", "value": "Glaciația Saale, denumită uneori glaciația Saaliană, perioada rece Saale (), complexul Saale (Saale-Komplex) sau etapa glaciară Saale (numită Etapa Wolstoniană în Marea Britanie), este cea de-a doua dintre cele trei glaciații mari din Europa de Nord și părțile de nord ale Europei de Est, Europa Centrale și Europei de Vest. Urmează după interglaciarul Holstein (Stadiul Hoxnian în Marea Britanie) și precede interglaciarul Eem (Ipswichian în Marea Britanie). Nu există un acord cu privire la data de începere, cu date variind între 400.000 și 300.000 de ani în urmă, în timp ce sfârșitul este datat cu aproximativ 130.000 de ani în urmă.\n\nDefinirea temporală \n\nA urmat interglaciarului Holstein și a fost urmat de interglaciarul Eem. Complexul Saale este plasat în prezent, în funcție de sursă, între aproximativ 300.000 și 130.000 de ani în urmă sau acum 347.000 până la 128.000 de ani (durata: aproximativ 219.000 de ani), aproximativ contemporan cu glaciația Riss din regiunea alpină. „Epoca glaciară” efectivă include doar o parte din glaciația Saale sau complexul Saale. Prima fază rece (glaciarul Fuhne) de la începutul complexelor Saale este separată de o perioadă mai caldă (interglaciarul Dömnitz) de „epoca glaciară” Saale propriu-zisă. Termenul „Epoca glaciară Saale” sau „Glaciarul Saale” are astfel 2 sensuri în literatură – se referă uneori la faza în care ghețarul a avansat în nordul Germaniei, dar se poate referi și la întregul complex Saale. Termenii sunt adesea interschimbați în literatură.\n\nGlaciația Saale a avut loc aproximativ în același timp cu stadiul Wolstonian în Insulele Britanice și stadiul Illinois în America de Nord.\n\nGlaciația Saale a fost denumită așa în 1910 de geologii germani Jacob Stoller și Konrad Keilhack.\n\nÎntindere spațială \n\nAvansul maxim al calotei glaciare în Germania de Nord în timpul stadiului Drenthe este descris de o linie de la Düsseldorf prin Paderborn, Hamelin, Goslar, Eisleben, Zeitz și Meissen până la Görlitz. De la munții Harz spre est (Polonia, Brandenburg, Saxonia și Saxonia-Anhalt) gheața nu a ajuns decât 10 - 50 km până la întinderea maximă a glaciației Elster. La nord de Harz cele două calote glaciare au ajuns pe aceeași linie; iar la vest de Harz gheața complexului Saale se întindea cu 100 km mai la sud decât calota glaciară Elster. La sud de această linie, adică în fața foștilor ghețari, sunt răspândite sedimente fluviatile și periglaciare. În stadiul Drenthe, bazinul Mării Nordului, Marea Britanie și Irlanda au fost de asemenea afectate.\n\nNote\n\nNote de subsol\n\nBibliografie \n\n Thomas Litt, Karl-Ernst Behre, Klaus-Dieter Meyer, Hans-Jürgen Stephan și Stefan Wansa: Stratigraphische Begriffe für das Quartär des norddeutschen Vereisungsgebietes . Eiszeitalter und Gegenwart (Quaternary Science Journal), 56(1/2): 7–65, Hanovra, 2007. \n Leopold Benda (ed.): Das Quartär Deutschlands. 408 p., Borntraeger, Berlin, Stuttgart, 1995\nEra glaciară\nEuropa de Nord\nGlaciologie" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți descrie [Titlu] pMasacrul de la festivalul de muzică din Re'im?" }, { "from": "assistant", "value": "Pe 7 octombrie 2023, teroriștii Hamas au invadat Israelul din Fâșia Gaza și au masacrat 260 de civili, au rănit un număr și mai mare și au luat ostatici, numărul lor nefiind cunoscut, la adunarea \"Supernova Sukkot\", un festival în aer liber de muzică trance psihedelică care sărbătorea sărbătoarea evreiască Sucot în apropiere de kibuțul Re'im.\n\nAcesta a fost cel mai mare atac terorist din istoria Statului Israel. A făcut parte din ceea ce Hamas a numit \"Operațiunea Al-Aqsa Flood\", care a inclus masacre ale sutelor de alți civili israelieni și internaționali în comunitățile învecinate Netiv HaAsara, Be'eri, Kfar Aza, Nir Oz, Holit în aceeași zi și a declanșat războiul Israel-Hamas din 2023.\n\nÎn jurul orei 6:30 dimineața, în zori, au fost observate rachete pe cer. În jurul orei 7 a sunat o sirenă de avertizare a unui atac cu rachete iminent, determinând participanții la festival să fugă. Ulterior, militanți înarmați, îmbrăcați în uniformă militară și folosind motociclete, camioane și parapante, au înconjurat zona festivalului și au tras în mod indiscriminat asupra persoanelor care încercau să scape. Participanții care au căutat adăpost în locuri din apropiere, cum ar fi adăposturi antiaeriene, tufișuri și livezi, au fost uciși în timp ce se ascundeau. Cei care au ajuns pe șosea și în parcare au rămas blocați într-un ambuteiaj, în timp ce militanții trăgeau în vehicule. Militanții i-au executat la distanță mică pe unii răniți care se ghemuiau la pământ.\n\nDetaliile despre locul în care se află și starea ostaticilor nu sunt cunoscute public.\n\nNote \n\nTerorism" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante poți oferi despre Lidl Schweiz?" }, { "from": "assistant", "value": "Lidl Schweiz AG este o companie elvețiană de comerț cu amănuntul, subsidiară a companiei germane Lidl Stiftung & Co. KG, cu sediul în orașul Weinfelden. Lidl Schweiz este una dintre în funcție de veniturile obținute.\n\nIstoric \n\nCompania Lidl Schweiz AG a fost înființată la sfârșitul anului 2003 și a deschis primele sale magazine în 19 martie 2009. Extinderea a fost rapidă, iar în februarie 2011 a fost deschis deja al 63-lea magazin la Yverdon. Luptătorul elvețian a devenit printr-un parteneriat încheiat în 2010, care a fost prelungit ultima dată în 2023. Sediul companiei a fost mutat în anul 2018 într-o clădire nouă care a costat aproximativ 65 de milioane de franci. Centrele de distribuție ale mărfurilor se află în localitățile Weinfelden și , iar un altul urmează a fi construit în . În 2020 a fost construită o fabrică de coacere a bananelor la Weinfelden.\n\nParteneriatele încheiate cu alte companii au contribuit la extinderea și lărgirea activității. Lidl a încheiat un parteneriat cu compania de retail și, ca urmare, a deschis sucursale în două magazine universale Loeb: la Biel în 2019 și la Berna în 2021. În iunie 2019 a fost fondat serviciul de telefonie mobil Lidl Connect, în colaborare cu în calitate de partener contractual. Lidl Schweiz a demarat la începutul anilor 2010 o politică economică bazată pe durabilitate, intenționând ca până în 2030 să finalizeze sistemului de livrare către toate magazinele sale. În acest scop au fost achiziționate două (E-Force One), care au fost testate de companie din 2014 până în 2020, și a fost pusă în funcțiune în vara anului 2019 prima stație de alimentare cu gaz natural lichefiat (GNL) din Elveția, la centrul de distribuție din Weinfelden. Compania elvețiană de retail a fost certificată conform standardului și operează cel mai mare din cantonul Thurgau.\n\nDe la intrarea sa pe piață, Lidl Schweiz a renunțat la legumele și și, din 2020, la produsele de carne și pește transportate pe calea aerului. Compania a eliminat în anul 2022 laptele convențional din gama sa de produse și de atunci a distribuit numai lapte și sortimentul Terra Natura ( a Lidl Schweiz pentru produsele certificate de ). În același an a fost deschis primul magazin construit din lemn în orașul Adliswil, iar numărul magazinelor Lidl din Elveția a ajuns la 166. Compania a cumpărat în 2022 dreptul de denumire al actualei din orașul .\n\nLidl Schweiz a realizat vânzări anuale de aproximativ 2–2,5 miliarde de franci în anul 2021, conform estimărilor institutului de cercetare de piață , aflându-se în urma companiei , care a realizat vânzări anuale de 2,5–3 miliarde de franci, în topul celor mai mari companii de retail din Elveția. În anul 2023 compania avea 160 de magazine și aproximativ 4.500 de angajați.\n\nNote\n\nLegături externe \n \n Site-ul web al Lidl Connect Schweiz\n\nSchwarz-Gruppe\nSupermagazine\nFondări în 2003" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ai despre Re'im?" }, { "from": "assistant", "value": "Re'im (în , lit. „Prieteni”) este un kibuț secular în sudul Israelului și unul dintre satele din apropiere de Gaza. Este situat la confluența pârâului Besor și pârâului Gerar în nord-vestul deșertului Negev.\n\nRe'im se află în jurisdicția Consiliului Regional Eshkol. În 2021, avea o populație de 433.\n\nRe'im a fost înființat în 1949 de membri ai Federației Scoutilor și Ghidelor din Israel care au fost demobilizați din Palmach.\n\nGeografie \nRe'im este situat între drumurile 232 și 234 în Negevul de vest, lângă intersecția Re'im și intersecția Gama. Ruinele anticei Gama (Tell Jemmeh) sunt situate la vest de kibbutz. La vest de Re'im este kibbutzul Kissufim, iar la nord este Be'eri. Altitudinea Re'im este de 50 m deasupra nivelului mării, iar pârâul Besor trece prin teritoriul său.\n\nIstorie \nKibbutzul a fost înființat în 1949 de foști membri Palmach cu numele provizoriu HaTzofim Vav (lit. „Cercetași F”).\n\nForțele de Apărare Israeliene (IDF) au o bază lângă kibbutz. Înainte de retragerea israeliană din Gaza în 2005, baza a fost folosită ca tabără pentru trupele de evacuare. După retragere, Re'im a devenit ținta rachetelor Qassam trase spre el din Fâșia Gaza. În 2008, trupele IDF de la baza apropiată de lângă Nahal Oz au cerut ca baza să fie reamplasată în zona de lângă Re'im, în afara razei de acțiune a focului de mortiere al Hamas.\n\nPe 7 octombrie 2023, Re'im a fost atacat de gruparea teroristă Hamas în cadrul Bătăliei de la Re'im. Zeci de victime israeliene au fost raportate din zonă. În aceeași zi, un festival muzical avea loc pe terenurile kibbutzului. Militanții Hamas au depășit evenimentul, trăgând indiscriminat în mulțime lăsând sute de morți, mulți răniți și luați ostatici.\n\nEconomie \nÎncepând cu 2008, economia kibbutzului s-a bazat pe agricultură și fabrica sa cu laser, Isralaser. IsraBig, care produce matrițe pentru ștanțare, are de asemenea o fabrică în Re'im. Kibbutzul are și o afacere de închiriere camere, inclusiv un cort de cazare beduină. A suferit ca urmare a conflictului israeliano-gazian și kibbutzul și-a redus prețurile în jurul anului 2008.\n\nÎn 2008, Re'im a demarat un proiect care urma să-l facă prima comunitate din Israel, și poate din întreaga lume, care să se bazeze în întregime pe energia solară pentru consumul intern. Sunday, o companie care a comercializat tehnologia în Israel, urma să instaleze panouri solare pe toate cele 130 de acoperișuri din kibbutz. Costul proiectului a fost estimat la 60 până la 100 de milioane de shekeli noi și se aștepta ca investiția să se amortizeze în 10 ani. Costul și veniturile din electricitate urmau să fie împărțite în mod egal între kibbutz și Sunday, iar orice energie excedentară urma să fie vândută Companiei Electrice din Israel.\n\nFiind unul dintre satele din apropiere de Gaza, începând cu 2022, locuitorii săi beneficiază de un avantaj fiscal la impozitul pe venit, în conformitate cu articolul 11 din Ordonanța privind impozitul pe venit.\n\nNote \n\nOrașe din Israel" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ai detalii despre Leming?" }, { "from": "assistant", "value": "Un leming este un rozător mic, care viețuiește mai ales în Arctic în biomurile de tundră. Lemingii formează subfamilia Arvicolinae (cunoscută și cu numele de Microtinae) împreună cu șoarecii și bizamii, care fac parte din superfamilia Muroidea, care include și șobolani, șoareci, hamsteri și gerbili. În cultura populară, un mit larg răspândit susține că aceștia prezintă mentalitate de turmă și sar de pe stânci, comițând sinucidere în masă.\n\nDescriere și habitat \nLemingii măsoară în jur de 13-18 cm în lungime și cântăresc în jur de 23-34 g. Lemingii au o forma corpului destul de rotunjită, cu blană maro sau neagră, lungă și moale. Au o coadă foarte scurtă, un bot ciufulit, păros, picioare scurte și urechi mici. Au o gheară plată pe primul deget al labelor din față, ceea ce îi ajută să sape în zăpadă. Sunt erbivori, hrănindu-se mai ales cu mușchi și ierburi. De asemenea, ei caută hrană pe sub zăpadă pentru a găsi fructe de pădure, frunze, lăstari, rădăcini, bulbi și licheni. Lemingii consumă vegetația preferată în mod disproporționat față de prezența acesteia în habitatul lor. Ei digeră ierburi și rogoz mai puțin eficient decât speciile de șoareci înrudite. Ca și alte rozătoare, incisivii lor cresc continuu, permițându-le să consume hrană mult mai dură.[<span title=\"tougher than what? (January 2022)\">clarificarea necesară</span>] Lemingii nu hibernează în timpul iernii nordice aspre. Ei rămân activi, găsind hrană prin zăpadă. Aceste rozătoare trăiesc iarna în sisteme mari de tuneluri sub zăpadă, care le protejează de prădători. Vizuinile lor au zone de odihnă, zone de toaletă și camere de cuibărit. Ei fac cuiburi din ierburi, pene și lână de bou moscat. Primăvara se deplasează pe terenuri mai înalte, unde trăiesc în lunci montane sau în păduri, înmulțindu-se continuu înainte de a se întoarce toamna în tundră.\n\nComportament \nLa fel ca multe alte rozătoare, lemingii prezintă explozii periodice ale populației și apoi se împrăștie în toate direcțiile, căutând hrană și adăpost pe care habitatele lor naturale nu le pot oferi. Lemingul norvegian și lemingul brun sunt două dintre puținele vertebrate care se reproduc atât de repede încât fluctuațiile populației lor sunt haotice, și nu prezintă o creștere liniară până la o capacitate de suport sau oscilații regulate. Nu se știe de ce populațiile de lemingi au fluctuații atât de mari, aproximativ la fiecare patru ani, înainte ca numărul lor să scadă aproape la zero. Comportamentul și aspectul lemingului sunt semnificativ diferite de cele ale altor rozătoare, care sunt colorate discret și încearcă să se ascundă de prădătorii lor. Lemingii, prin contrast, au culori intense și comportament agresiv față de prădători și chiar față de observatorii umani. Se crede că sistemul de apărare al lemingilor se bazează pe aposematism (afișare de avertizare). Fluctuațiile populației de lemingi afectează comportamentul prădătorilor și pot duce la creșterea iruptivă a populațiilor de păsări de pradă, precum bufnițele polare, în zonele mai la sud. Mult timp s-a crezut că populația de lemingi variază ciclic, dar acum unele dovezi sugerează că populațiile de prădători, în special cele de hermină, ar putea fi mai strâns legate de fluctuația populației de lemingi.[<span title=\"This claim needs references to reliable sources. (September 2014)\">necesită citare</span>]\n\nÎn cultura populară și mass-media \nConcepția greșită a „sinuciderii în masă” a lemingilor este de lungă durată și a fost popularizată de o serie de factori.\n\nMitul a fost menționat în „The Marching Morons”, o nuvelă din 1951 de Cyril M. Kornbluth.\n\nLemingii apar și în nuvela din 1953 a lui Arthur C. Clarke „The Possessed”, unde impulsurile lor sinucigașe sunt atribuite persistenței a unei minți colective extraterestre, care posedase specia în trecutul preistoric.\n\nPoate cea mai influentă și infamă prezentare a mitului a fost filmul Disney din 1958 White Wilderness, care a câștigat un premiu Oscar pentru film documentar și în care producătorii au aruncat lemingi de pe o stâncă ca să cadă și să se zdrobească pentru a contraface filmarea unei „sinucideri în masă”, precum și scene false ale migrației în masă. Un documentar al Canadian Broadcasting Corporation, Cruel Camera, a descoperit că lemingii folosiți pentru White Wilderness au fost aduși din Golful Hudson la Calgary, Alberta, Canada, unde, departe de a „se avânta în aer” (așa cum spune naratorul filmului), au fost de fapt aruncați de pe stâncă dintr-un camion de către echipa de filmare. Din cauza numărului limitat de lemingi la dispoziția lor, care în orice caz erau dintr-o subspecie greșită, scenele de migrare au fost simulate folosind unghiuri strânse ale camerei și o placă mare acoperită cu zăpadă.\n\nNote\n\nLegături externe \n\n \n Article by Nils Christian Stenseth on the population cycles of lemmings and other northern rodents.\n Article about Collared Lemming, see also the main page on Alaskan mammals .\n Rebuttal of lemming suicide:\n Alaska Wildlife News.\n Lemmings, dying on camera (via Wayback Machine).\n\nArvicolinae\nLegende urbane\nMamifere din Europa" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ai despre Hubert Reeves?" }, { "from": "assistant", "value": "Hubert Reeves () a fost un astrofizician canadian și popularizator al științei.\n\nEducație \nReeves s-a născut la Montréal pe 13 iulie 1932 și, de mic copil, a locuit în Léry. Reeves a urmat Colegiul Jean-de-Brébeuf, un prestigios colegiu de limbă franceză din Montréal. A obținut diploma de licență în fizică la Universitatea de Montréal în 1953, diploma de master la Universitatea McGill în 1956, cu o teză intitulată „Formarea pozitroniului în hidrogen și heliu” și apoi a finalizat studiile de doctorat la Universitatea Cornell în 1960.\n\nCarieră \nDin 1960 până în 1964, a predat fizică la Universitatea din Montréal și a fost consilier la NASA. A fost director de cercetare la Centrul Național de Cercetări Științifice din Franța (CNRS) din 1965.\n\nReeves a avut numeroase apariții televizate și de fiecare dată a promovat știința. A locuit la Paris, unde a murit pe 13 octombrie 2023, la vârsta de 91 de ani.\n\nOnoruri și recunoaștere \nÎn 1976, a fost numit Cavaler al Ordinului Național de Merit (Franța).\n\nÎn 1986, a fost numit Cavaler al Legiunii de Onoare (Franța). A fost promovat la ofițer în 1994 și la comandant în 2003.\n\nÎn 1991, a fost numit Ofițer al Ordinului Canadei și a fost promovat la rang de Companion în 2003.\n\nÎn 1994, a fost numit Ofițer al Ordinului Național din Quebec. A fost promovat la gradul de mare ofițer în 2017.\n\nAsteroidul 9631 Hubertreeves este numit după Reeves.\n\nÎn 2011, a fost creat Premiul Hubert-Reeves.\n\nÎn 2019, a primit Premiul Jules Janssen, cel mai înalt premiu al Societății Astronomice din Franța.\n\nOpere selectate \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n Reeves, Hubert; Boutinot, Nelly; Casanave, Daniel; Champion, Claire (2017). Hubert Reeves nous explique la biodiversité. Bruxelles: Le Lombard. ISBN 9782803670796.\n Reeves, Hubert; Boutinot, Nelly; Casanave, Daniel; Champion, Claire (2018). Hubert Reeves nous explique la forêt. Bruxelles: Le Lombard. ISBN 9782803672325.\n Reeves, Hubert; Vandermeulen, David; Casanave, Daniel (2019). Hubert Reeves nous explique les océans. Bruxelles: Le Lombard. ISBN 9782803673100.\n Reeves, Hubert, Michel Cassé, Étienne Klein, Marc Lachièze-Rey, Roland Lehoucq, Jean-Pierre Luminet, Nathalie Palanque-Delabrouille, Nicolas Prantzos, and Sylvie Vauclair. (2019). Petite histoire de la matière et de l'univers.\n\nNote\n\nLegături externe \n \n \n Biography in English\n\nNașteri în 1932\nNașteri pe 13 iulie\nDecese în 2023\nDecese pe 13 octombrie\nScriitori din Montreal\nCavaleri ai Ordre national du Mérite\nComandori ai Legiunii de onoare\nAbsolvenți ai McGill University\nAbsolvenți ai Universității Cornell\nAstrofizicieni canadieni" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți povesti despre [Titlu] Francisc Balla?" }, { "from": "assistant", "value": "Francisc Balla (în ; ) a fost un luptător de stil liber la categoria medie. A câștigat medalii de argint la Campionatele Mondiale de lupte din 1965 și 1967 și la Campionatele Europene din 1967. De etnie maghiară, a concurat din partea României la Jocurile Olimpice din 1964 și 1968.\n\nNote\n\nLegături externe \n Francisc Balla la International Wrestling Database\n Francisc Balla la Olympics.com\n Francisc Balla la Olympedia (Sport References)\n\nNașteri în 1932\nDecese în 2023\nRomâni din secolul al XX-lea\nRomâni din secolul al XXI-lea\nLuptători olimpici români\nLuptători la Jocurile Olimpice de vară din 1964\nLuptători la Jocurile Olimpice de vară din 1968" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Cum ai descrie Weinfelden?" }, { "from": "assistant", "value": "Weinfelden este o comună din cantonul Thurgau din Elveția. Este capitala districtului cu același nume.\n\nWeinfelden are o așezare veche, care a fost cunoscută în timpul romanilor ca Quivelda (Winis Feld). A devenit cunoscut în toată Elveția mai ales pentru echipa sa de hochei, HC Thurgau, care joacă în prezent în Swiss League (a doua ligă elvețiană profesională de hochei pe gheață).\n\nIstorie \n\nÎn anul 124 d.Hr. deja exista un pod roman peste Thur în Weinfelden. Numele Weinfelden apare pentru prima dată într-un document din 838.\n\nWeinfelden a fost de departe cel mai mare oraș din cantonul Thurgau. În 1798, Paul Reinhart și comitetul său au condus zona către eliberarea de sub dominația Eidgenossen (vechea Confederație Elvețiană a Cantoanelor din Evul Mediu). În 1803, Thurgau a devenit canton independent, cu sprijinul lui Napoleon, având Frauenfeld drept capitală.\n\nÎn 1830, Thomas Bornhauser a vorbit în fața unei mari mulțimi din Weinfelden, cerând o constituție liberală pentru canton. Este unul dintre primele astfel de documente.\n\nPortretele lui Paul Reinhart și ale lui Thomas Bornhauser sunt atârnate în Rathaus (primărie).\n\nDeoarece se află în centrul cantonului, o parte a administrației cantonale se află în acest oraș, la fel ca și banca cantonului Thurgau. Marele consiliu al cantonului se întrunește la Weinfelden pe timpul iernii.\n\nGeografie \nWeinfelden are o suprafață de 15,5 km pătrați. Din aceasta, 7,98 km pătrați (sau 51,5%) sunt folosiți în scopuri agricole, în timp ce 22,5% (3,48 km pătrați) sunt împăduriți. Din restul terenului, 3,9 km pătrați sau 25,2% sunt alocați clădirilor și drumurilor, iar 0,18 km pătrați sau 1,2% sunt fie râuri, fie lacuri.\n\nDin suprafața construită, clădirile industriale au reprezentat 11,6% din suprafața totală, în timp ce locuințele și casele de locuit au reprezentat 3,9%, iar infrastructura de transport a reprezentat 2,8%. Infrastructura electrică și de alimentare cu apă, precum și alte tipuri de zone speciale în care s-au făcut investiții au reprezentat 1,4% din suprafață, în timp ce parcurile, centurile verzi și terenurile de sport au reprezentat 5,5%. Din suprafața împădurită, 20,1% din suprafața totală a terenului este puternic împădurită și 2,4% este acoperită cu livezi sau de pâlcuri de copaci. Din terenul agricol, 43,3% este folosit pentru cultivarea culturilor, în timp ce 8,2% este folosit pentru livezi sau culturi de viță de vie.\n\nDemografie \nWeinfelden avea o populație de . În 2008, 19,9% din populație erau cetățeni străini. Pe parcursul a 10 ani (1997–2007) populația s-a schimbat cu o rată de 6,5%. Cea mai mare parte a populației vorbea (în 2000) germană (86,7%), italiana fiind a doua cea mai comună limbă (3,2%) și albaneza fiind pe locul al treilea (2,4%).\n\nÎn 2008, distribuția pe sexe a populației a fost de 49,9% bărbați și de 50,1% femei. Populația era formată din 3.903 bărbați elvețieni (39,0% din populație) și 1.086 (10,9%) bărbați străini. De asemenea, erau 4.116 de femei elvețiene (41,1%) și 901 (9,0%) de femei care nu proveneau din această țară.\n\nÎn 2008 au existat 65 de nașteri vii de cetățeni elvețieni și 24 de nașteri de cetățeni care nu sunt elvețieni, iar în același interval de timp au fost 96 de decese de cetățeni elvețieni. Ignorând imigrația și emigrarea, populația cetățenilor elvețieni a scăzut cu 31 de persoane, în timp ce populația străină a crescut cu 24. Au fost 5 bărbați elvețieni care au emigrat din Elveția în altă țară, 9 elvețience emigrate, 75 de bărbați străini care au plecat în altă țară și 38 de femei de altă naționalitate care au emigrat. Evoluția totală a populației elvețiene din localitate în 2008 (din toate sursele) a arătat o creștere de 24 de persoane, iar pentru cea a populației din afara Elveției - o creștere de 82 de persoane. Aceasta reprezintă o rată de creștere a populației de 1,1%.\n\nLa alegerile federale din 2007, cel mai popular partid a fost SVP (Partidul Popular Elvețian), care a primit 34,16% din voturi. Următoarele trei partide cele mai populare au fost FDP (18,78%), CVP (16,11%) și SP (10,75%). La alegerile federale s-au exprimat un total de 3.415 voturi, iar prezența la vot a fost de 51,0%.\n\nPopulația în diverse etape istorice este ilustrată în următorul tabel:\n\nSituri de patrimoniu de importanță națională \nGasthaus Zum Trauben, Castelul Bachtobel cu teascul său de vin, Rathaus (Sediul Consiliului Local) și Biserica Reformată sunt enumerate ca situri de patrimoniu elvețian de importanță națională. Satul ce aparține de Weinfelden și zona Ottenberg Südhang fac ambele parte din Inventarul siturilor patrimoniului elvețian.\n\nEconomie \nÎn 2007, Weinfelden a avut o rată a șomajului de 1,82%. În 2005, în sectorul economic primar erau angajate 164 de persoane și aproximativ 55 de întreprinderi erau implicate. În sectorul secundar erau angajați 1.908 oameni și existau 123 de afaceri. În sectorul terțiar erau angajate la 489 de afaceri un total de 4.380 de persoane. În anul 2000, 6.210 muncitori locuiau în municipalitate. Dintre aceștia, 2.187 sau aproximativ 35,2% dintre rezidenți lucrau în afara Weinfelden, în timp ce 4.071 de persoane făcueau naveta în municipalitate pentru muncă. În zonă erau în total 8.094 locuri de muncă (de cel puțin 6 ore pe săptămână). Din populația activă, 12,3% au folosit transportul public pentru a ajunge la locul de muncă, iar 40,1% au folosit o mașină personală.\n\nReligie \n\nÎn 2000, 3.087 sau 32,6% erau romano-catolici, în timp ce 4.271 sau 45,2% aparțineau Bisericii Reformate Elvețiene. Din restul populației, 4 erau vechi catolici (sau aproximativ 0,04% din populație), care aparțineau Bisericii Creștin Catolice din Elveția, 128 de persoane (sau aproximativ 1,35% din populație) aparțineau Bisericii Ortodoxe, și 412 indivizi (sau aproximativ 4,36% din populație) aparțineau unei alte biserici creștine. Treisprezece persoane (sau aproximativ 0,14% din populație) erau evrei și 599 (sau aproximativ 6,33% din populație) erau de rit islamic. Existau 96 de persoane (sau aproximativ 1,02% din populație) care aparțineau unei alte biserici (nelistate la recensământ), 536 (sau aproximativ 5,67% din populație) neaparținând nici unei biserici, fiind agnostici sau atei și 310 persoane (sau aproximativ 3,28% din populație) nu au răspuns la întrebare.\n\nVremea \nWeinfelden are în medie 130,7 zile de ploaie sau zăpadă pe an și primește în medie 929 mmm de precipitații. Luna cea mai bogată în precipitații este luna iunie, când Weinfelden primește o medie de 109 mm de ploaie sau ninsoare. În această lună sunt precipitații timp o medie de 12,1 zile. Luna cu cele mai multe zile de precipitații este mai, cu o medie de 12,9, dar cu doar 97 mm de ploaie sau ninsoare. Luna anului cu cele mai puține precipitații este martie, cu o medie de 57 mm de precipitații timp de 12,1 zile.\n\nEducație \nÎn Weinfelden, aproximativ 67,6% din populație (între 25-64 de ani) a absolvit fie studii medii de nivel neobligatoriu, fie studii superioare suplimentare (fie universitate, fie o Fachhochschule - o universitate de științe aplicate). Weinfelden găzduiește biblioteca Regionalbibliothek Weinfelden.\n\nTransport \n\nGara Weinfelden este o stație de tip terminal a rețelei de căi ferate S-Bahn Zürich pe liniile S24 și S30. Orașul este cel mai important nod feroviar din Cantonul Thurgau. Datorită poziționării sale geografice, există trenuri către toate colțurile cantonului, inclusiv către Frauenfeld și unele duc mai departe către Zurich, Kreuzlingen sau chiar spre Konstanz în Germania, Romanshorn și Wil.\n\nOameni de seamă ai localității \n\n Johann Otto von Gemmingen (1545–1598), episcop de Augsburg din 1591 până în 1598, crescut în Castelul Weinfelden\n Heinrich Häberlin (1868 la Weinfelden – 1947), politician elvețian, judecător și membru al Consiliului Federal Elvețian 1920-1934\n Heinz Rutishauser (1918, în Weinfelden – 1970), matematician elvețian și pionier al analizei numerice moderne și al informaticii.\n August von Finck Jr. (născut în 1930), om de afaceri miliardar german din Elveția, locuiește în Castelul Weinfelden\n Peter Stamm (născut în 1963), scriitor elvețian de proză, dramă radiofonică și de piese de teatru într-un stil rece și răsfirat; crescut la Weinfelden\n Brenda Mäder (născută în 1986), tânără politiciană elvețiană, crescută în Weinfelden\n\nNote \n\nLocalități din Elveția\nArticole cu surse în limba germană (de)" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți explica despre Bullock?" }, { "from": "assistant", "value": "Bullock se poate referi la:\n\nNume de familie \n S. Scott Bullock (n. 1956), actor american\n Sandra Bullock (n. 1964), actriță americană\n\nToponime \n Comitatul Bullock, Alabama, comitat al statului Alabama, SUA" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii ai despre Monumentul lui Ion și Doina Aldea-Teodorovici?" }, { "from": "assistant", "value": "Monumentul lui Ion și Doina Aldea-Teodorovici (numit “Recviemul Dragostei” sau “Două Inimi Gemene”) este un monument dedicat cuplului de cântăreți, compozitori și patrioți ai națiunii, Ion și Doina Aldea-Teodorovici, inaugurat pe 7 aprilie în anul 1999. Monumentul se află la intrarea centrală în parcul Valea Morilor, vizavi de Universitatea de Stat din Moldova, strada Alexei Mateevici din municipiul Chișinău. Sculptura a fost realizată de Iurie Canașin.\n\nIstoric\n\nRealizare \nLucrarea Recviemul Dragostei este ultima dintre cele trei lucrări-alegorie ale lui Iurie Canașin. În baza schiței mici realizată în 1997 a fost creat monumentul cu același titlu la intrarea în parcul Valea Morilor din Chișinău. Sculptura este realizată mai mult în stil impresionant, amintind de operele lui Medardo Rosso, fiind folosită tehnica ascensiunii diagonalei. Statuia reprezintă o placă scundă din granit, deasupra căreia este amplasată un bloc de marmură albă, ce servește susținător pentru sculptura din bronz așezată la mormântul regretaților interpreți.\n\nInaugurare \nÎn cinstea celor doi artiști, Ion și Doina Aldea-Teodorovici, care au trecut în neființă la data de 30 octombrie 1992, în apropierea comunei Coșereni, județul Ialomița, România, a fost inaugurat monumentul “Recviemul Dragostei”. După 7 ani de la accident, la 7 aprilie 1999, în ziua în care compozitorul Ion Aldea-Teodorovici ar fi împlinit 58 de ani, un sobor de preoți de la Catedrala Sfânta Teodora de la Sihla a desfășurat o slujbă de pomenire în cinstea marilor artiști, primăria alocând 150 de mii de lei. La inaugurarea și sfințirea pietrei funerare au participat sute de oameni.\n\nRenovare \nPe data de 22 decembrie 2014, Consiliul Național pentru Monumentele de For Public a luat o decizie în privința renovării monumentului. Sculptura din bronz împreună cu soclul acestuia au fost transportate la atelier. Potrivit arhitectului Vladimir Dubelari, acestea au fost luate, deoarece pe soclu apăruse fisuri, amenințând stabilitatea, iar postamentul a fost înlocuit cu altul din granit. În urma renovărilor, suma cheltuită a fost de 500.000 de lei.\n\nScurte date biografice despre sculptor \nIurie Canașin - un sculptor, academician și Artist al Poporului. În perioada 1957-1962, a studiat la Școala de Arte Plastice ,, Ilia Repin” din Chișinău, iar în 1962-1968, a studiat la Școala Superioară de Artă Industrială „S.G. Stroganov” din Moscova. Pe parcursul activității sale, el a practicat toate genurile sculpturii: monumentală și decorativă, de șevalet și plastica formelor mici; s-a manifestat și ca grafician. În lucrarea „Recviemul Dragostei”, Iurie Canașin a scos în evidență detaliul realist al mâinilor, portretului și costumația acestora.\n\nImagini\n\nNote" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii interesante poți oferi despre Hailey's On It!?" }, { "from": "assistant", "value": "Hailey's On It! este un serial de animație american de aventură creat de Devin Bunje și Nick Stanton. Este produs de Disney Television Animation. Serialul a avut premieră pe 8 iunie 2023, pe Disney Channel.\n\nSubiect \n\nSerialul, plasat în Oceanside, California, o urmărește pe Hailey Banks, o fată de 14 ani căreia nu-i place să-și asume riscuri. Viața ei este dată peste cap în timpul sărbătorii de Anul Nou, când este vizitată de un om de știință care provine din viitor. Din vizita omului de știință, Hailey află că finalizarea unei lungi liste de sarcini pe care a scris-o va fi începutul important al unui lanț de evenimente care va duce la inventarea unui dispozitiv care va fi folosit pentru a salva întreaga planetă prin inversarea încălzirii globale. Acum, Hailey trebuie să-și depășească temerile, să îndeplinească sarcini imposibile și impracticabile și să-și înfrunte sentimentele față de Scott, cel mai bun prieten al ei. Cu toate acestea, unele dintre realizările ei vor fi amenințate de Chaos Bots, mici roboți din viitor trimiși de un răufăcător misterios care vrea să o împiedice să-și termine lista și să salveze lumea.\n\nPersonaje\n\nPrincipale \n\n Hailey Bank - este o fată hawaiiană de 14 ani căreia nu-i place să-și asume riscuri și acum trebuie să-și depășească nesiguranțele și temerile pentru a salva lumea. Ea este îndrăgostită de Scott, cel mai bun prieten al ei, deși el nu observă asta și o vede doar ca pe o prietenă apropiată. În episodul „U.F. Whoa!”, se dezvăluie că ea inventează elementul de energie curată care alimentează Chaos Bots.\n Scott Denoga - este cel mai bun prieten al lui Hailey pe care trebuie să-l sărute pentru a preveni sfârșitul lumii, dar alege să o facă la sfârșitul listei sale, deoarece le-ar putea strica prietenia.\n Beta - este un sistem de operare AI din viitor care enumeră realizările lui Hailey. Are o relație controversată cu Scott.\n\nSecundare \n\n Kai Banks - este tatăl hawaiian al lui Hailey.\n Patricia Banks (născută Phlorange) - este mama caucaziană a lui Hailey. Ea este agent imobiliar, dar în trecut a fos breakdancer în videoclipuri muzicale.\n A.C.Aychvak - este rivalul lui Hailey, deși rivalitatea este unilaterală. El este răsfățat și dorește să trișeze pentru a câștiga, uneori cu ajutorul unor roboței.\n Profesorul - este un om de știință din viitor cu energie Superioară.\n\n Thad - este unul dintre colegii lui Hailey și e într-o relație cu Jonathan.\n Becker Denoga - este sora mai mică răutăcioasă și distructivă a lui Scott. Ea se îndrăgostește inițial de Hailey Banks, dar este capabilă să treacă mai departe atunci când Hailey nu simte la fel pentru ea, iar mai târziu începe o relație cu fosta ei rivală de la școală, Kennedy.\n Kristine Sanchez - este o fată populară care, în ciuda faptului că este oarecum absorbită de sine, este foarte veselă și prietenoasă cu toată lumea și merge la aceeași școală ca Hailey și Scott. Este o fashionistă specializată în pălării. În timp ce sa dovedit că lui Hailey nu-i place personalitatea prea veselă a lui Kristine, ea începe să se deschidă față de aceasta, începând cu „Road Trippin’”. În „The Beginning of the Friend”, ea începe să iasă cu acesta din urmă. Cu toate acestea, ele se despart în episodul „U.F.Whoa!”\n Sunny Denoga - este mama lui Scott.\n Jonathan - este unul dintre colegii lui Hailey și e într-o relație cu Thad.\n Dwayne și Johnson Banks - sunt frații gemeni ai lui Hailey. Numele lor fac referire la Dwayne Johnson, care a jucat împreună cu actrița vocală a lui Hailey, Auliʻi Cravalho, în filmul Disney Moana.\n Frank - este flamingo-ul de companie al Familiei Banks.\n\nEpisoade\n\nProducție \nCel mai vechi concept pentru Hailey's On It! a fost conceput atunci când Devin Bunje și Nick Stanton au venit cu un scenariu în care o fată nu reușește să acorde atenție unui mesager care călătorește în timp. Duo-ul a devenit interesat de personaje și a început încet încet să dezvolte ceea ce avea să devină în cele din urmă în serie.\n\nPe 18 noiembrie 2021, Disney Branded Television a anunțat că Hailey's On It! a primit undă verde pentru un prim sezon de 20 de episoade. Meredith Roberts, un executiv al  Disney Television Animation, a descris serialul ca fiind primul serial animat creat de Bunje și Stanton și l-a numit o „comedie în ritm rapid”, cu „povesti întemeiate” și „inimă”, ceea ce îl face o „potrivire perfectă” pentru Disney. Seria a fost descrisă ca fiind destinată copiilor cu vârsta cuprinsă între 6 și 14 ani și familiilor acestora. Pe 15 iunie 2022, Disney Branded Television a dezvăluit că Hailey's On It! va primi 10 episoade suplimentare, aducând totalul de la 20 de episoade la un număr de 30 de episoade pentru primul sezon.\n\nDe asemenea, a fost anunțat că Howy Parkins va fi co-producător executiv, alături de Bunje și Stanton, și director supervizor. Raportările l-au confirmat, de asemenea, pe Wade Wisinski ca producător al serialului, Karen Graci ca editor de poveste al serialului și Lee Ann Dufour ca director artistic al seriei. În decembrie 2022, Daily Sundial a raportat că artistul Jaison Wilson, care a lucrat la Prințesa și Broscoiul, Legile lui Milo Murphy, Candace împotriva Universului și Amphibia, va lucra la serial. Pe 28 aprilie, primul trailer al serialului a fost lansat, iar un comunicat de presă a remarcat că distribuția de invitați speciali a serialului îi include pe Brian Jordan Alvarez, Blake Anderson, Mick Foley, Jo Koy, Jack McBrayer, Bebe Neuwirth, Chris Parnell, Tim Robinson, Natasha Rothwell, Brandon Mychal Smith, Martin Starr și Al Yankovic. În aceeași zi, a fost anunțat că Cat Harman-Mitchell și Leslie Park vor fi regizori de serie.\n\nNote explicative\n\nNote\n\nLegături externe \n Site oficial\n Hailey's On It! pe IMDb\n\nSeriale de animație\nSeriale de televiziune americane\nSeriale de televiziune din 2023\nDesene animate\nDisney Channel" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Povestește-mi pe scurt despre Portretul lui Alphonse Leroy." }, { "from": "assistant", "value": "Portretul lui Alphonse Leroy este o pictură în ulei pe pânză din 1783 a artistului neoclasic francez Jacques-Louis David, care înfățișează un portret al medicului Alphonse Leroy. Pictura se află în prezent la Muzeul Fabre din Montpellier, care l-a cumpărat în 1829.\n\nSubiectul picturii se uită spre privitor și se sprijină pe o copie închisă a lucrării lui Hippocrate, Morbi mulierum, o lucrare despre bolile femeilor. Pe birou se află o lampă „lampe à quinquet”, inventată de Leroy însuși. Împreună, lampa și cartea fac trimitere la Iconologia lui Cesare Ripa, care afirmă că acestea sunt atributele unui studiu.\n\nAtenția naturalistă acordată detaliilor și tonalitatea luminoasă arată că David a fost influențat de pictorii flamanzi în timpul șederii sale din 1781 în Flandra. Unul dintre elevii săi, Jean-François Garneray, l-a ajutat la pictarea mâinilor și a țesăturilor. Pictura a fost expusă pentru prima dată la Salonul de la Paris din 1783.\n\nBibliografie\nAntoine Schnapper, David : Témoin de son temps, Fribourg, Office du Livre, 1980 [détail des éditions] ()\nAntoine Schnapper (ed.) and Arlette Sérullaz, Jacques-Louis David 1748-1825 : catalogue de l'exposition rétrospective Louvre-Versailles 1989-1990, Paris, Réunion des musées nationaux, 1989 ()\nLuc de Nanteuil, David, Paris, Cercle d'Art, coll. « les grands peintres », 1987 ()\nRégis Michel and Marie-Catherine Sahut, David : L'art et le politique, Paris, Gallimard, coll. « Découvertes Gallimard / Arts » (nº 46), 1988 ()\nSophie Monneret, David et le néoclassicisme, Paris, Terrail, 1998 ()\nSimon Lee, David, Paris, Phaidon, 2002 ()\n\nReferințe \n\nPicturi din 1783\nPicturi realizate de Jacques-Louis David" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți detalia informațiile despre Eva Lys?" }, { "from": "assistant", "value": "Eva Lys () este o jucătoare profesionistă germană de tenis. Lys a ajuns pe 17 aprilie 2023 pe locul 112 mondial la simplu, cea mai bună clasare din cariera sa. A câștigat trei titluri de simplu la turneele din circuitul feminin ITF.\n\nViața personală\nS-a născut la Kiev, în Ucraina, și s-a mutat în Germania la vârsta de 2 ani. Sora ei mai mare, Lisa Matviyenko, este și ea jucătoare de tenis.\n\nNote\n\nLegături externe\n \n \n \n\nNașteri în 2002\nJucătoare de tenis germane" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii îmi poți spune despre Lista țărilor după cheltuielile militare?" }, { "from": "assistant", "value": "Lista țărilor după cheltuielile militare prezintă valorile anuale destinate cheltuielilor militare și sunt prezentate în dolari SUA, pe baza ratelor de schimb constante sau curente.\n\nCheltuieli militare, total\n\nPrima listă se bazează pe fișa informativă publicată de Stockholm International Peace Research Institute (SIPRI), care include o listă a celor mai mari 15 cheltuitori militari din lume din 2022, pe baza ratelor de schimb curente.\n\nCea de-a doua listă se bazează pe ediția din 2022 a „The Military Balance”, publicată de Institutul Internațional de Studii Strategice (International Institute for Strategic Studies - IISS)) folosind ratele medii de schimb\n\nUnele surse susțin că cheltuielile militare din Rusia și China sunt de fapt mult mai mari decât cele din grafic, din cauza pieței captive și a parității puterii de cumpărare din acele țări\n\nPonderea cheltuielilor militare\n\nPrima listă reprezintă un clasament al țărilor în funcție de ponderea cheltuielilor militare în PIB, mai precis, lista primelor 15 țări după cota procentuală din ultimii ani, respectiv suma cheltuită de o națiune pentru apărare ca pondere din PIB.\n\nCea de-a doua listă prezintă un clasament al țărilor în funcție de ponderea cheltuielilor militare din cheltuielile publice generale. \n\nPrima listă include date publicate de SIPRI pentru anul 2019 și din Military Balance 2017 publicată de Institutul Internațional de Studii Strategice pentru anul 2016. A doua listă include doar datele publicate de SIPRI pentru anul 2019.\n\nNote \n\n.\n\nReferințe\n\nBibliografie\nStockholm International Peace Research Institute (SIPRI) - The independent resource on global security\nInternational Institute for Strategic Studies - Facts. Analysis. Influence.\n\nLegături externe \n SIPRI military expenditure database (sipri.org)\n\nȚări Trupe militare\nListe de țări\nListe militare" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Cum ai descrie Anna de Austria (1432–1462)?" }, { "from": "assistant", "value": "Anna de Austria (), aparținând Casei de Habsburg, a fost ducesă titulară de Luxemburg din 1457 până în 1459 și ducesă de Saxonia prin căsătoria cu Wilhelm al III-lea de Turingia din 1446 până la moarte.\n\nBiografie \nAnna a fost primul copil născut din căsătoria regelui romano-german Albert al II-lea (1397–1439) ca Elisabeta (c. 1409–1442), fiica împăratului Sigismund de Luxemburg.\n\nLa vârsta de 14 ani, pe 20 iunie 1446 la Jena, Anna s-a căsătorit cu ducele Wilhelm al III-lea de Turingia (1425–1482). Deși Anna a renunțat la pretențiile privind Austria, ea nu a renunțat la Boemia, Ungaria și celelalte țări stăpânite de tatăl ei, regele Albert al II-lea. Soacra acestuia (bunica Annei pe linia maternă) i-a cedat lui Wilhelm drepturile ei asupra Ducatului de Luxemburg, pe care el îl ocupase în 1441, dar fusese alungat de acolo de ducele Burgundiei, Filip cel Bun. În același timp Wilhelm a trebuit să renunțe la pretențiile asupra Boemiei în favoarea lui George de Poděbrady. În 1457, după moartea lui Ladislau Postumul, fratele Annei, Wilhelm s-a autointitulat „duce de Luxemburg”.\n\nWilhelm a alungat-o pe Anna după moartea fratelui ei, deoarece nu îi mai era utilă în situația politică existentă și altcineva ocupase tronul Boemiei. S-a îndreptat către iubita sa, Caterina de Brandenstein. Anna a fost ținută în cetatea Eckartsburg până la moarte. Odată a încercat să se întoarcă la soțul ei, dar se spune că acesta i-a aruncat în față un pantof de lemn în semn de salut și a trimis-o imediat înapoi de unde venise.\n\nAnna a murit la vârsta de 30 de ani. Scurt timp după moartea ei, Wilhelm s-a căsătorit cu Caterina de Brandenstein în iulie 1463. Anna a fost înmormântată în Mănăstirea Reinhardsbrunn.\n\nDescendenți \nAnna a avut două fiice din căsătoria ei cu Wilhelm:\n\n Margareta (1449–1501) căsătorită în 1476 cu principele elector Ioan de Brandenburg (1455–1499);\n Caterina (1453–1534) căsătorită în 1471 cu ducele Henric al II-lea de Poděbrady (1452–1492).\n\nNote\n\nBibliografie \n Peter Mast: Die Hohenzollern. Von Friedrich III. bis Wilhelm II., Editura Tosa, Viena, 1994, .\n Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon, Editura Ueberreuter, Viena, 1988, .\n Hermann Meynert: Geschichte Oesterreich's, seiner Völker und Länder, vol. 1, 2, p. 329 (versiune online).\n Eduard Maria von Lichnowsky: Geschichte des Hauses Habsburg, pp. 3, 4 (versiune online).\n\nNașteri în 1432\nDecese în 1462\nCasa de Habsburg\nIstoria Austriei" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt lucrurile esențiale despre Dominic Yahaya?" }, { "from": "assistant", "value": "Dominic Gambo Yahaya () este actualul monarh al Atyap, un stat tradițional nigerian din sudul statului Kaduna, Nigeria. Este cunoscut și sub titlul de Agwatyap III.\n\nEducație \nYahaya s-a născut în Taligan, Atyapland, în fosta Regiune de Nord din Nigeria Britanică (acum, în sudul statului Kaduna, Nigeria), în data de 10 ianuarie 1950. \n\nÎn perioada 1958-1964 a urmat Școala Primară Sf. Pius, din Taligan (Magamia), iar apoi și-a continuat studiile la Școala Gimnazială St. Mary's, din Fadan Kaje între 1965 și 1969. A urmat Colegiul Barewa, din Zaria, între 1970 și 1971, apoi și-a continuat studiile la Universitatea Ahmadu Bello, din Zaria, între 1972 și 1975, specializarea geografie, unde a urmat și cursuri de masterat între 1977-1979, în Urbanism și Amenajare Regională.\n\nCarieră \nYahaya a început să lucreze cu guvernul statului Kaduna în 1976, după efectuarea serviciului național obligatoriu de un an în Corpul Serviciului Național pentru Tineret. A deținut mai multe funcții administrative, precum:\n\n Ofițer Urbanism II, în 1977;\n Șef Urbanism, 1987;\n Director amenajarea orașului și a țării pentru statul Kaduna, în 1989;\n Director general, Kaduna State Urban Planning and Development Authority (KASUPDA), între 1990 și 1993;\n Președinte interimar al zonei administrației locale Kaduna de Nord, în perioada aprilie 1994 - martie 1996.\n\nApoi, între 1996 și 1998, a deținut funcția de director în cadrul Biroului pentru Terenuri, Studii și Amenajarea Țării din Statul Kaduna.\n\nAlte funcții deținute au fost:\n\n secretar permanent în Ministerul Resurselor de Apă, în perioada ianuarie 1999 - ianuarie 2000;\n secretar permanent în Ministerul Lucrărilor și Transporturilor, februarie 2000 - noiembrie 2001;\n Biroul Serviciului Public, Biroul Șefului Comisiei de Servicii, Statul Kaduna, în perioada decembrie 2001 - septembrie 2003;\n Biroul Serviciului Public, Biroul Șefului Serviciului, Casa de Stat, Kawo, în perioada octombrie 2003 - 10 ianuarie 2010, de unde s-a și pensionat.\n\nDupă pensionarea din serviciul public, Yahaya a fost numit președinte al Comitetului de management interimar, Zona Administrației Locale Zangon Kataf în perioada 20 iunie 2011 - noiembrie 2012. De asemenea, a devenit membru al Consiliului de conducere al Corpului Serviciului Național pentru Tineret.\n\nRecunoaștere \nÎn 1991 i s-a acordat Premiul de merit pentru productivitate națională, apoi a fost numit Cavaler al Sfântului Mulumba (KSM).\n\nPerioada de detenție \nDupă criza din Zangon Kataf din mai 1992, în care cel puțin 21 de indigeni Atyap au fost arestați și lăsați în detenție fără acuzații sau proces, în temeiul Decretului nr. 2 din 1984 promulgat de guvernul militar nigerian, Dominic G. Yahaya (pe atunci funcționar public) a fost unul dintre acei deținuți ținuți separat într-un grup de șase, formând „Clasa specială”, alături de Bala Ade Dauke (șeful districtului de atunci al Zangon Kataf și viitorul Agwatyap I ), generalul-maior Zamani Lekwot, ACP Juri Babang Ayok, maiorul John Atomic Kude și Peter Lekwot (fratele mai mic al generalului-maior Z. Lekwot - care, împreună cu Elias Manza și alții, au fost condamnați la moarte).\n\nÎncoronare \nYahaya, la retragerea lui Harrison Bungwon, Agwatyap II, a fost ales să fie următorul Agwatyap al căpeteniei Atyap, pentru a conduce poporul Atyap. Pe 12 noiembrie 2016, în palatul Atak Njei, i s-a predat conducerea de către guvernatorul statului Kaduna.\n\nNote \n\nNașteri în 1950\nNașteri pe 10 ianuarie\nOameni în viață\nConducători\nNigerieni" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce aspecte principale ale [Titlu] poți să-mi împărÎmbogățire fără justă cauză?" }, { "from": "assistant", "value": "În drept, îmbogățirea fără justă cauză face referire la permiterea unei persoane (fizică sau juridică), care a îndeplinit fără motiv o obligație și care a avut deci de pierdut, să ceară o rambursare din partea celei căreia a avut de câștigat pe seama muncii sale. Acest principiu ține de dreptul civil și are ca scop prevenirea îmbogățirii nejustificate.\n\nNote\n\nDrept civil" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata despre Compus de cinci cuboctaedre?" }, { "from": "assistant", "value": "În geometrie compusul de cinci cuboctaedre este un compus poliedric uniform format din 5 cuboctaedre, cu simetrie icosaedrică (Ih).\n\nAre indicele de compus uniform UC59.\n\nMărimi asociate\n\nCoordonate carteziene \nCoordonatele carteziene ale vârfurilor acestui compus sunt toate permutările ciclice ale\n\nunde este secțiunea de aur.\n\nVolum \nUrmătoarea formulă pentru volum este stabilită pentru lungimea laturilor tuturor poligoanelor (care sunt regulate) :\n\nNote\n\nVezi și \n Lista compușilor poliedrici uniformi\nCompuși de câte 5\n Compus de cinci cubohemioctaedre\n Compus de cinci octahemioctaedre\n Compus de cinci mici cubicuboctaedre\n Compus de cinci mari cubicuboctaedre\n Compus de cinci rombicuboctaedre\n Compus de cinci mici rombihexaedre\n Compus de cinci mari rombihexaedre\n Compus de cinci mari rombihexaedre neconvexe\n\nLegături externe \n\n Polyhedron Category C3: Fivers Arie\n\ncuboctaedre 5" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ai detalii despre Yukon Arctic Ultra?" }, { "from": "assistant", "value": "Yukon Arctic Ultra constituie o serie de curse non-stop, de mai multe zile, organizate simultan în Whitehorse, în Yukon (Canada), la începutul lunii februarie. Cursele de maraton și cursele de fond de 100/300/430 de mile (161/483/692 de kilometri) urmează traseul Yukon Quest. Cele mai lungi curse vin în trei discipline: mountain bike, schi fond sau alergare. Cursa este considerată cel mai dur ultramaraton din lume, în timpul căruia temperaturile pot ajunge la -50°, la care se adaugă și intensitatea senzației de frig din cauza vântului. Cursa a fost fondată în 2003 și are loc în fiecare an (cu excepția anului 2010).\n\nCursa se desfășoară în deplină autonomie. Deși organizatorii oferă ghizi de traseu, există un risc real de degerături, amputații și hipotermie.\n\nRomâni participanți la probe ale Yukon Arctic Ultra\nAlergătorul de anduranță și ultramaratonistul român Tibi Ușeriu, participând la Yukon Arctic Ultra (în februarie 2020), s-a clasat pe locul al doilea, după un sportiv elvețian, doar aceștia doi reușind să termine cursa.\n\nNote\n\nBibliografie\n Mark Hines (2010) Le Yukon Arctic Ultra: une aventure ultra marathon à travers l'édition canadienne du corps sain Frozen North (Paperback)\n\nLegături externe\n Yukon Arctic Ultra \n\nFondări în 2003\nCompetiții de ultrafond\nSporturi extreme\nCanada\nSporturi individuale" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi mai multe informații despre Manta (mare ban)." }, { "from": "assistant", "value": "Marele ban Manta (în ) a fost un migrant grec în Țara Românească, devenit mare ban al Craiovei în jurul anului 1594, în timpul domniei lui Mihai Viteazul, despre care se crede că a avut un tată grec, în care era tot ban al Craiovei. El este rar menționat în surse; Cincinat Pavelescu își susținea descendența din arborele genealogic de la Manta. Este considerat un general al lui Mihai Viteazul.\n\nÎn cultura populară \nEste menționat, printre altele, în Fata lui Chiriac de Ion Heliade-Rădulescu, în Istoria românilor sub Michaiu voda Vitézul de Nicolae Bălcescu și în Isprăvile și viața luĭ Michaiu Vitézul de Petre Ispirescu.\n\nNumeroase străzi din diverse orașe din România îi poartă numele.\n\nNote \n\nCraiova" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii ai despre Transmitanță?" }, { "from": "assistant", "value": "Transmitanța unui material reprezintă eficiența acestuia în transmiterea energiei radiante. Este fracțiunea de energie electromagnetică incidentă care este transmisă printr-o probă, spre deosebire de coeficientul de transmisie, care este raportul dintre câmpul electric transmis și cel incident.\n\nLegea Beer-Lambert \n\nPrin definiție, transmitanța internă este legată de adâncimea optică și de absorbanță astfel:\n\nunde:\nτ este adâncimea optică;\nA este absorbanța.\n\nNote\n\nVezi și \n Absorbanță\n Opacitate\n\nMărimi fizice\nRadiometrie\nSpectroscopie" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Împărtășește-mi câteva lucruri despre Energie radiantă." }, { "from": "assistant", "value": "În radiometrie, energia radiantă reprezintă energia radiației electromagnetice și gravitaționale. Fiind o formă de energie, unitatea sa în SI este joule (J). Cantitatea de energie radiantă poate fi calculată prin integrarea fluxului radiant (sau a puterii) față de timp. Simbolul Qe este adesea utilizat în literatura de specialitate pentru a desemna energia radiantă (\"e\" reprezintă \"energetic\", pentru a evita confuzia cu mărimile fotometrice). În alte ramuri ale fizicii, energia electromagnetică este menționată cu E sau W. Termenul este utilizat în special atunci când radiația electromagnetică este emisă de o sursă în mediul înconjurător. Această radiație poate fi vizibilă sau invizibilă pentru ochiul uman.\n\nNote\n\nVezi și \n Radianță\n Transmitanță\n\nForme de energie\nRadiație electromagnetică\nRadiometrie" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata pe scurt despre Diagramă Ramachandran?" }, { "from": "assistant", "value": "În biochimie, o diagramă Ramachandran (cunoscută și sub numele de diagramă Rama, grafic Ramachandran sau diagramă [φ,ψ]), dezvoltată inițial în 1963 de G. N. Ramachandran, C. Ramakrishnan și V. Sasisekharan, este o modalitate de a vizualiza regiunile permise din punct de vedere energetic pentru unghiurile diedru ψ față de φ ale resturilor de aminoacizi din structura proteinelor (vezi figura din dreapta pentru definiția unghiurilor diedre ale catenei polipeptidice, φ și ψ). Unghiul ω aflat la legătura peptidică este în mod normal de 180°, deoarece caracterul de dublă legătură parțială menține legătura peptidică planară.\n\nNote\n\nVezi și \n\n Aminoacid\n Proteină\n\nBiochimie\nDiagrame" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi informații despre Radiometrie." }, { "from": "assistant", "value": "Radiometria reprezintă un set de tehnici de măsurare a radiației electromagnetice, inclusiv a luminii vizibile. Tehnicile radiometrice din domeniul opticii caracterizează distribuția puterii radiației în spațiu, spre deosebire de tehnicile fotometrice, care caracterizează interacțiunea luminii cu ochiul uman. Diferența fundamentală dintre radiometrie și fotometrie este că radiometria oferă întregul spectru de radiații optice, în timp ce fotometria se limitează la spectrul vizibil. Radiometria este diferită de tehnicile cuantice, cum ar fi numărarea fotonilor.\n\nNote\n\nVezi și \n Fotometrie (optică)\n Reflectivitate" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante poți oferi despre Chibiverse?" }, { "from": "assistant", "value": "Chibiverse este un serial de animație american dezvoltat de Gino Guzzardo și produs de Disney Television Animation, a avut premiera pe Disney Channel pe 30 iulie 2022. Serialul se bazează pe serialul scurt Chibi Tiny Tales al studioului.\n\nSubiect \nSerialul se concentrează pe aventurile versiunilor „chibi” ale personajelor Disney Channel, în timp ce acestea trăiesc în propriul univers. Episoadele prezintă mai multe scurtmetraje Chibi Tiny Tales, găzduite de personaje specifice care, spre deosebire de scurtmetraje, vorbesc de fapt. Pe măsură ce gazdele se prezintă și anunță următorul scurtmetraj, un plot se împletește de-a lungul acestor fragmente până la încheierea episodului.\n\nDistribuție \n\n Amphibia:\n Brenda Song - Ana Boonchuy\n Justin Felbinger - Broschi Plantă\n Bill Farmer - Moș Hop Plantă\n Amanda Leighton - Paula Plantă\n Haley Tju - Marcy Wu\n Keith Davi - Regele Aadrian Leviathan\n Familia Green la Oraș:\n Chris Houghton - Cricket Green\n Marieve Herington - Tilly Green\n Zeno Robinson - Remy Remington\n Descendenții:\n Sarah Jeffery - Prințesa Audrey\n Povestirile rățoiului:\n Beck Bennett - Launchpad McQuack\n Keith Ferguson - Flintheart Glomgold\n Fantoma și Molly McGee:\nAshly Burch - Molly McGee\n Dana Snyder - Scratch\n Hamster și Gretel:\n Michael Cimino - Kevin Grant-Gomez\n Beck Bennett - Hamster\n Kiff:\n Kimiko Glenn - Kiff Chatterly\n Casa Bufnițelor:\n Sarah-Nicole Robles - Luz Noceda\n Phineas și Ferb:\n Vincent Martella - Phineas Flynn\n Dan Povenmire - Dr. Heinz Doofenshmirtz\n The Proud Family și Noile aventuri ale familiei Proud:\n Kyla Pratt - Penny Proud\n Jo Marie Payton - Suga Mama\n Hoinarul intergalactic:\n Keith Ferguson - Lordul Urâcios\nAlte francize reprezentate, deși fără actorie vocală, includ: Gargoyles, Ciudățeni, Kim Possible, Orașul Halloween, Liceul muzical, Prințesa Stea contra Forțelor Răului și Zombi.\n\nProducție \nÎn iulie 2022, Disney Television Animation a anunțat că serialul, bazat pe scurtmetrajele Chibi Tiny Tales, va avea premiera pe 30 iulie. Serialul constă în scurtmetraje centrate pe versiuni „chibi” ale personajelor din diversele Serii Disney Channel, cum ar fi Amphibia și Phineas și Ferb, precum și filme Disney Channel, cum ar fi Zombi și High School Musical, compilate într-o serie cu episoade de jumătate de oră. Unele scurtmetraje se repetă uneori.\n\nMuzica \nRob Cantor și Dan Siegel au scris piesa de generic, Cantor cântând alături de Baraka May.\n\nEpisoade\n\nLista de episoade\n\nLansare \nChibiverse a avut premiera pe Disney Channel pe 30 iulie 2022. Episoadele din primul sezon au fost postate pe canalul de YouTube al Disney Channel înainte de debutul lor la televizor în aceleași zile. Primul sezon a fost adăugat pe Disney+ pe 8 martie 2023.\n\nReferințe\n\nNote\n\nLegături externe \n\n Site-ul oficial\n\n Chibiverse pe IMDb\n\nSeriale de animație\nSeriale de televiziune americane\nSeriale de televiziune din 2022\nDesene animate\nDisney Channel" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți detalia informațiile despre Cubohemioctaedru?" }, { "from": "assistant", "value": "În geometrie cubohemioctaedrul este un poliedru stelat uniform, cu indicele U15. Are 10 fețe (6 pătrate și 4 hexagoane), 24 de laturi și 12 vârfuri. Ca poliedru cu 10 fețe, este un decaedru.\n\nEste reprezentat prin diagrama Coxeter–Dynkin . Figura vârfului este un patrulater autointersectat. Un poliedru neconvex are fețe care se intersectează care nu reprezintă muchii sau fețe noi. Doar cele marcate cu sfere aurii sunt vârfuri, iar cele cu linii argintii sunt laturi. Este unul dintre cele nouă hemipoliedre, cu 4 fețe hexagonale care trec prin centrul poliedrului. Hexagoanele se intersectează și astfel sunt vizibile doar porțiuni triunghiulare ale fiecăruia.\n\nAre simbolul Wythoff 4/3 4 | 3, deși aceasta este o acoperire dublă a acestei figuri.\n\nMărimi asociate\n\nCoordonate carteziene \nAvând același aranjament al vârfurilor cu cuboctaedrul, coordonatele carteziene ale vârfurilor sunt toate permutările pare ale\n\nVolum \nUrmătoarea formulă pentru volum este stabilită pentru lungimea laturilor tuturor poligoanelor (care sunt regulate) :\n\nPoliedre înrudite \nAre în comun aranjamentul vârfurilor și aranjamentul laturilor cu cuboctaedrul (având fețele pătrate în comun) și cu octahemioctaedrul (având fețele hexagonale în comun).\n\nPoliedru dual \nDualul său este hexahemioctacronul.\n\nPavare tetrahexagonală \nCubohemioctaedrul poate fi văzut desfășurat în pavarea tetrahexagonală hiperbolică cu figura vârfului 4.6.4.6.\n\nNote\n\nLegături externe \n \n\n \n Uniform polyhedra and duals\n\nPoliedre uniforme\nPoliedre proiective" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante ai despre CS Tunari?" }, { "from": "assistant", "value": "Clubul Sportiv Tunari, prescurtat CS Tunari, este un club de fotbal din comuna Tunari, județul Ilfov, România. Clubul a fost fondat în 2004, și în prezent evoluează în .\n\nIstoric \nCS Tunari a fost înființată în 2004. Echipa a obținut un loc în Liga a III-a în 2009, de atunci fiind o prezență constantă la acest nivel.\n\nPornind de la numele localității, echipa își mai spune și \"Arsenal\". Când și-a schimbat logotipul și culorile în 2018, alegând o combinație de alb și roșu în loc de roșu și albastru, a adăugat pe logo și acest nume, dar fără a schimba numele clubului. \n\nÎn vara anului 2023 CS Tunari a promovat pentru prima dată în istoria ei în Liga II-a. În sezonul următor de Cupa României, echipa a reușit să se califice, după o victorie cu 5-0 împotriva echipei de Liga a III-a Viitorul Ianca, în faza grupelor, în care intră și toate echipele din Liga I.\n\nParcurs competițional\n\nJucători\n\nPrimul 11\n\nJucători loan eliminați\n\nNote \n\nCluburi de fotbal din Ilfov\nFondări în 2004 în România" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Descrie în detaliu Conopidă romanesco." }, { "from": "assistant", "value": "Conopida romanesco (cunoscută și sub denumirea simplă romanesco sau denumirea incorectă de broccoli romanesco) este un tip de conopidă (Brassica oleracea var. botrytis) din specia Brassica oleracea, care include conopida (Brassica oleracea var. botrytis), broccoliul (Brassica oleracea var. italica), varza (Brassica oleracea var. capitata), varza de Bruxelles (Brassica oleracea var. gemmifera) și gulia (Brassica oleracea var. gongylodes). \n\nAre un mugur floral comestibil, de culoare verde deschisă și are o formă care aproximează în mod natural un fractal. Conopida romanesco are o aromă de nucă și o textură mai fermă decât conopida obișnuită atunci când este gătită.\n\nStructura fractală \nInflorescența (mugurul) are meristemele ramificate, alcătuind o spirală logaritmică, dând o formă care aproximează un fractal natural; fiecare mugure este compus dintr-o serie de muguri mai mici, toți aranjați într-o altă spirală logaritmică. Acest tipar matematic auto-similar continuă la niveluri mai mici. Modelul este doar un fractal aproximativ, deoarece modelul se termină în cele din urmă când dimensiunea acestor caracteristici devine suficient de mică. Numărul de spirale de pe căpățâna unei conopide Romanesco este un număr Fibonacci. \n\nCauza diferențelor sale de aspect față de conopida normală și broccoliul normal a fost explicată printr-un model care prelungește etapa de pre-inflorescență a creșterii mugurilor. Un studiu din 2021 a atribuit acest fenomen unor perturbări în genele florale care au ca urmare eșecul dezvoltării meristemelor în flori și, în consecință, se repetă tiparul meristemelor într-un mod matematic auto-similar.\n\nNote\n\nVezi și \n Număr Fibonacci\n Filotaxie\n Fractal\n Brassica oleracea\n Crucifere\n Broccoli\n Conopidă\n Gulie\n Varză\n Varza de Bruxelles\n\nLegături externe \n\n \n Fractal Food: Self-Similarity on the Supermarket Shelf (John Walker, martie 2005)\n Generație fractală procedurală 3-D de conopidă Romanesco cu RenderMan (Aleksandar Rodić, 2009)\n\nFractali\nBrassicaceae\nLegume\nLegumicultură\nAgricultură" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii interesante poți oferi despre Kentoverse?" }, { "from": "assistant", "value": "Kentoverse este al unsprezecelea album de studio al lui Kento Masuda, care a fost lansat pe 21 decembrie 2021, prin intermediul propriei case de discuri Kent On Music, Inc. Albumul este format din cinci piese și a fost produs de însuși Kento Masuda în colaborare cu Gary Vandy.\n\nPiesele prezentate pe Kentoverse au fost inițial înregistrate la studioul lui Kento Masuda din Tokyo, Japonia și ulterior mixate și masterizate de co-producătorul Gary Vandy din Miami, Statele Unite.\n\nKentoverse este un proiect muzical în care Masuda s-a inspirat din experiența pandemiei. Transcende clasificările tradiționale ale genurilor prin îmbinarea perfectă a elementelor muzicii clasice, ambientale și contemporane. Unul dintre aspectele notabile ale albumului Kentoverse este includerea de compoziții comandate inspirate de diverse teme. Aceasta include o compoziție comandată pe tema masonică a Marelui Arhitect al Universului, precum și un marș regal creat pentru Casa Rurikovici.\n\nPe lângă alte colaborări și spectacole muzicale, Kento Masuda a încheiat un parteneriat de colaborare cu Fundația Europeană pentru Sprijinul Culturii în Europa. Ca parte a acestei colaborări, el va susține o serie de spectacole live cu compoziții de pe acest ultim album, Kentoverse.\n\nLista de piese\n\nÎnregistrare album\n Kento Masuda – compozitor, pian, clape, sintetizator, producție\n Gary Vandy – mixare, mastering, producție\n\nPremii și nominalizări\n\nNote\n\nLegături externe \n \n \n \n\nAlbume conceptuale" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații ai disponibile despre Regatul Finlandei (1918)?" }, { "from": "assistant", "value": "Regatul Finlandei (în , în ; 19181919) a fost o încercare eșuată de a stabili o monarhie în Finlanda în urma declarării independenței față de Rusia în decembrie 1917 și a războiului civil care i-a urmat din ianuarie–mai 1918. „Albii” victorioși din Parlamentul Finlandei au început procesul de transformare a Finlandei în regat și de creare a unei monarhii. Deși țara a fost legal un regat condus de un regent timp de peste un an, regele ales Prințul Frederic Karl de Hesse nu a domnit niciodată și nici nu a venit în Finlanda în urma înfrângerii Germaniei în Primul Război Mondial. Victoriile republicane în alegeri ulterioare au dus la transformarea țării în republică.\n\nÎn timpul Războiului Civil din 1918, Gărzile Roșii finlandeze, aflate în relații de prietenie cu Rusia bolșevică, au luptat cu Garda Albă, care s-au aliat la rândul lor cu Imperiul German. Ajutorul direct din partea Diviziei germane a Mării Baltice i-a ajutat pe albi să câștige războiul. Guvernul provizoriu înființat după declarația de independență a Marelui Principat al Finlandei a înclinat puternic spre dreapta finlandeză și a inclus un număr de monarhiști. Parlamentul a elaborat planuri de creare a unei monarhii finlandeze pe baza teoriei juridice conform căreia Constituția suedeză din 1772 era încă în vigoare, dar a existat un interregn prelungit fără monarh pe tron. Prințul Frederic Karl de Hesse a fost ales pe tronul Finlandei la 9 octombrie 1918 de către parlamentul finlandez, dar nu a preluat niciodată funcția și nici nu a călătorit în Finlanda. La scurt timp după alegeri, atât liderii finlandezi, cât și populația au înțeles cu întârziere situația gravă în care se aflau aliații lor germani, iar înțelepciunea alegerii unui prinț german ca nou lider a fost pusă sub semnul întrebării în condițiile în care Germania era pe cale să piardă Primul Război Mondial. Germania însăși a devenit republică și l-a detronat pe kaiserul Wilhelm al II-lea. Germania a semnat în noiembrie un armistițiu cu Aliații. Puterile occidentale victorioase au informat guvernul finlandez că independența Finlandei va fi recunoscută doar dacă va renunța la alianța cu Germania. Ca urmare, în decembrie 1918, Frederick Karl a renunțat la tron, iar Divizia Mării Baltice s-a retras din Finlanda. La alegerile din martie 1919, în condițiile în care stânga finlandeză și socialiștii au putut vota, republicanii au obținut o victorie zdrobitoare. Statutul Finlandei de republică a fost confirmat în Constituția finlandeză din 1919.\n\nIstoric \n\nFinlanda și-a declarat independența pe 6 decembrie 1917 față de fostul Imperiu Rus, implicat la acea vreme în Războiul Civil Rus. La momentul declarării independenței, monarhiștii erau o minoritate în parlamentul finlandez, iar Finlanda a fost declarată republică. A urmat un război civil, iar ulterior, în timp ce Partidul Social-Democrat pro-republican a fost exclus din Parlament și înainte de adoptarea unei noi constituții, Frederick a fost ales pe tronul Finlandei la 9 octombrie 1918.\n\nLituania făcuse deja un pas similar în iulie 1918, alegându-l pe Wilhelm Karl, duce de Urach și conte de Württemberg, ca rege Mindaugas al II-lea al Lituaniei. În Letonia și Estonia, o „Adunare generală provincială” formată din aristocrați germani baltici a cerut împăratului german Wilhelm al II-lea să recunoască provinciile baltice ca monarhie comună și protectorat german. Ducele Adolf Friedrich de Mecklenburg a fost proclamat de către germani duce al „Ducatului Baltic Unit”.\n\nÎn momentul independenței, Finlanda, ca și provinciile baltice, a avut legături strânse cu Imperiul German. Germania a fost singura putere internațională care a sprijinit pregătirile pentru independență, nu în ultimul rând prin antrenarea de voluntarilor jägeri finlandezi. De asemenea, Germania a intervenit în Războiul Civil Finlandez, în ciuda propriei situații precare. Poziția Finlandei față de Germania evolua deja în primăvara anului 1918 spre cea de protectorat, iar alegerea prințului Frederick, cumnatul lui Wilhelm al II-lea, a fost privită ca o confirmare a relațiilor strânse dintre cele două națiuni. Prim-ministrul Juho Kusti Paasikivi, care era un pro-german hotărât, și guvernul său au oferit coroana prințului Frederick în octombrie 1918.\n\nAdoptarea unei noi constituții monarhiste a fost amânată deoarece nu a obținut majoritatea calificată necesară. Legitimitatea alegerii regale s-a bazat pe Constituția suedeză din 1772 (Instrumentul de guvernare) din 1772, adoptată sub regele Gustav al III-lea al Suediei, când Finlanda făcuse parte din Regatul Suediei. Același document constituțional a servit și ca bază pentru guvernarea din secolul al XIX-lea a împăraților ruși în calitate de mare cneaz (Prinț) al Finlandei.\n\nDeputatul Gustaf Arokallio a sugerat denumirea monarhică „Karl I, rege al Finlandei și al Kareliei, duce de Åland, mare duce de Laponiei, domn al Kalevalei și al Nordului” (; ).\n\nLa 9 noiembrie 1918, împăratul german William al II-lea a abdicat, iar Germania a fost declarată republică. Două zile mai târziu, la 11 noiembrie 1918, a fost semnat armistițiul între beligeranții din Primul Război Mondial. Se știu puține lucruri despre opinia puterilor aliate cu privire la posibilitatea ca un prinț de origine germană să fie rege al Finlandei. Cu toate acestea, avertismentele primite din statele occidentale au convins guvernul finlandez al prim-ministrului Lauri Ingman]]{{spaced ndash, el însuși monarhist, să îi ceară prințului Frederic Karl de Hesse să renunțe la coroană, pe care încă nu ajunsese să o poarte în Finlanda.\n\nRegele ales Frederick Karl a renunțat la tron la 14 decembrie 1918. Carl Gustaf Emil Mannerheim, liderul albilor în timpul Războiul Civil Finlandez, a fost numit regent. Partidele republicane au câștigat trei sferturi din locurile din parlament la alegerile din 1919, iar Finlanda a adoptat o constituție republicană. În iulie 1919, primul președinte al Finlandei, Kaarlo Juho Ståhlberg, l-a înlocuit pe Mannerheim ca prim președinte al Republicii.\n\nNote\n\nVezi și \n Războiul Civil Finlandez\n Marele Principat al Finlandei\n Ducatul Baltic Unit\n\nLegături externe \n \n \n\nFoste monarhii\nFoste state nerecunoscute\nState succesoare ale Imperiului Țarist\n1918 în Finlanda" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune pe larg despre Dorel Zamfir?" }, { "from": "assistant", "value": "Dorel Zamfir () a fost un fotbalist român care a jucat ca mijlocaș dreapta.\n\nCariera de club \nZamfir s-a născut la 30 septembrie 1961 în Vișeu de Sus, județul Maramureș, dar când avea două luni, părinții s-au stabilit în orașul Constanța. A început să joace fotbal la vârsta de 7 ani, la centrul de tineret al lui FC Constanța unde a lucrat cu antrenorul Iosif Bükössy, debutând la echipa de seniori când a jucat un meci complet la vârsta de 15 ani, cinci luni și 16 zile pe 16 martie 1977, sub antrenorul Gheorghe Ola, într-un meci de acasă în Divizia A, care s-a încheiat cu o înfrângere cu 1-0 împotriva Steaua București. La începutul anului 1980, a plecat să joace la Dinamo București, echipă cu care a câștigat Dubla în sezonul 1981–82, fiind folosit de antrenorul Valentin Stănescu în 9 meciuri de ligă, jucând și singurul său meci într-o competiție europeană, o victorie cu 3–0 împotriva Levski Sofia în Cupa UEFA 1981–82. În 1982 a jucat la rivala lui Dinamo București, Steaua București, după care a plecat să joace șase sezoane la Argeș Pitești. În următorii ani de carieră, Zamfir a mers să joace la Gloria Bistrița, având și câteva experiențe jucând în străinătate în Turcia și Israel, încheindu-și cariera de jucător-antrenor la Flacăra Moreni.\n\nCariera internațională \nZamfir a reprezentat România U20 la Campionatul Mondial de Tineret din Australia din 1981, jucând cinci meciuri în care a marcat un gol în faza grupelor cu 1–1 îmmpotriva Braziliei, ajutând echipa să termine turneul pe poziția a 3-a, câștigând medalia de bronz. Duppă turneu, Zamfir a decis să rămână în Australia, la acea vreme deeezertarea din Republica Socialistă România fiind ilegală, dar s-a întors de bunăvoie în țară.\n\nMoarte \nZamfir a murit pe 6 octombrie 2023, la vârsta de 62 de ani.\n\nOnoruri \nDinamo București\n\n Divizia A: 1981–82\n Cupa României: 1981–82\n\nNote \n\nNașteri în 1961\nDecese în 2023\nFotbaliști ai Gloriei Bistrița\nFotbaliști ai FC Argeș Pitești\nFotbaliști ai FC Steaua București\nFotbaliști ai FC Dinamo București\nFotbaliști ai FC Farul Constanța\nAntrenori români de fotbal\nWorldFootball.net template with ID not in Wikidata" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații concise poți oferi despre Cupa României 2023-2024?" }, { "from": "assistant", "value": "Cupa României 2023-2024 este cea de a 86-a ediție a celui mai vechi turneu eliminator din fotbalul românesc. Câștigătoarea competiției, va participa în primul tur preliminar, al UEFA Europa League 2024-2025. Sezonul a început pe 12 iulie și este programat să se încheie pe 15 mai 2024.\n\nCluburi participante \n\nUrmătoarele 128 de echipe s-au calificat în competiție:\n\nTururi și data tragerilor la sorți \nSursă:\n|class=\"wikitable\" style=\"text-align:center\"\n!Turul\n!Data tragerii la sorți\n!Data primului meci\n|-\n|Faza Regională\n|29 iunie 2023\n|12 iulie 2023\n|-\n|Turul I\n|24 iulie 2023\n|2 august 2023\n|-\n|Turul II\n|3 august 2023\n|9 august 2023\n|-\n|Turul III\n|10 august 2023\n|16 august 2023\n|-\n|Play-off\n|23 august 2023\n|29 august 2023\n|-\n|Faza grupelor\n|6 septembrie 2023\n|26 Septembrie 2023\n|-\n|Sferturi de Finală\n| -\n|3 aprilie 2024\n|-\n|Semifinale\n| -\n|24 aprilie 2024\n|-\n|Finala\n| -\n|15 mai 2024\n\nFaza Regională \n\nArticolul principal: Cupa României Faza Regională 2023\n\nCalificări\n\nTurul I \n\nMeciurile s-au jucat pe 2 august.\n\nInformațiile vor fi disponibile în curând.\n\nTurul II \n\nMeciurile s-au jucat pe 9 august.\n\nInformațiile vor fi disponibile în curând.\n\nTurul III \n\nMeciurile s-au jucat pe 16 și 17 august. Informațiile vor fi disponibile în curând.\n\nPlay-off \n\nMeciurile s-au jucat pe 29, 30 și 31 august. Informațiile vor fi disponibile în curând.\n\nFaza grupelor \n\nUn total de 24 de echipe au jucat în faza grupelor: 8 echipe care au intrat în această fază, și cele 16 câștigătoare ale play-off-ului.\n\nTragerea la sorți a avut loc pe 6 septembrie 2023, la ora 12:00 EEST. Cele 24 de echipe au fost împărțite în patru grupe, de câte șase echipe. Pentru extragere, echipele au fost împărțite în trei urne valorice pe baza următoarelor principii.\n\n Urna 1 - cele șase echipe care au evoluat în play-off-ul sezonului trecut al SuperLigii României + primele două clasate din play-out.\n Urna 2 - 7 echipe din sezonul actual al SuperLigii care au obținut calificarea în grupe după ce au trecut de play-off, și o echipă calificată în urma fazelor anterioare.\n Urna 3 - celelalte 8 echipe calificate în urma fazelor anterioare.\n\nUrna 1\n\nUrna 2\n\nUrna 3\n\nGrupele \nInformatilie vor fi disponbilie în curând.\n\nNote\n\nLegături externe\n\nVezi și \n SuperLiga României 2023-2024\n Liga a II-a 2023-2024\n Liga a III-a 2023-2024\n\nSezoanele Cupei României la fotbal\n2023 în fotbal\n2024 în fotbal" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce aspecte principale ale [Titlu] poți să-mi împărEMUI?" }, { "from": "assistant", "value": "EMUI (cunoscut anterior ca Emotion UI) și cunoscut și sub numele de MagicOS (cunoscut anterior ca Magic UI pe smartphone-urile Honor din 2019) este un sistem de operare mobil derivat din Android, dezvoltat de compania de tehnologie chineză Huawei. Este utilizat pe smartphone-urile și tabletele companiei.\n\nÎn loc de serviciile mobile Google, dispozitivele EMUI au folosit serviciile mobile Huawei, cum ar fi Huawei AppGallery (aproximativ același cu Magazin Google Play) din 2020, din cauza sancțiunilor impuse de Statele Unite în timpul războiului comercial împotriva Chinei. De la versiunea  13 (2022), compania mobilă Huawei a inclus în plus microkernel-ul HarmonyOS cu sistemul Android; acest microkernel, de exemplu, gestionează caracteristici de securitate a identității, cum ar fi autentificarea cu amprentă.\n\nNote \n\nHuawei\nSisteme de operare mobile" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune pe larg despre Wilhelm al III-lea de Hessa?" }, { "from": "assistant", "value": "Wilhelm al III-lea, supranumit cel Tânăr (), aparținând Casei de Hessa, a fost landgraf de Hessa și a guvernat Hessa Superioară, o parte a langrafiatului Hessa cu reședința la Marburg.\n\nBiografie \nWilhelm a fost cel de-al treilea fiu al landgrafului Henric al III-lea de Hessa și al soției sale, Anna de Katzenelnbogen. Deoarece primul lor născut, Frederic, murise în copilărie, iar cel de-al doilea, Ludovic, murise în 1478 la vârsta de 17 ani, Wilhelm l-a succedat pe tatăl său, după moartea acestuia Aîn 1483. Fiind încă minor, până în 1489 s-a aflat sub tutela unchiului său, Hermann, arhiepiscop și principe elector de Köln, și a lui Hans de Dörnberg.\n\nCu bogatele venituri obținute pe domeniul său, Wilhelm a reușit să dobândească în 1492 jumătate din posesiunile familiei Eppstein (inclusiv domeniul Ländchen situat la est de Wiesbaden, care cuprindea 10 sate) și în 1493, o parte a domeniului Klingenberg.\n\nÎn 1498 Wilhelm s-a căsătorit cu Elisabeta, fiica principelui elector Filip al Palatinatului. Cei doi nu au avut urmași.\n\nWilhelm a murit tânăr, în urma unui accident de călărie în timpul unei vânători, lângă Rauschenberg, fără a lăsa descendenți legitimi. Posesiunile lui au intrat în posesia vărului său, Wilhelm al II-lea, care guverna Hessa Inferioară. Astfel a fost reunit sub o singură stăpânire întregul landgrafiat Hessa (anterior împărțit ca urmare a moștenirii).\n\nNote\n\nBibliografie \n Reimer: „Wilhelm III. (Landgraf von Oberhessen)”, în: Allgemeine Deutsche Biographie (ADB), vol. 43, Editura Duncker & Humblot, Leipzig, 1898, pp. 31-32.\n\nNașteri în 1471\nDecese în 1500\nIstoria Bavariei\nLandgrafi de Hesse" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți detalia informațiile despre Nikola Bartůňková?" }, { "from": "assistant", "value": "Nikola Bartůňková () este o jucătoare cehă de tenis. Cea mai bună clasare a sa la simplu este locul 267, la 21 noiembrie 2022, iar la dublu locul 320 mondial, în august 2023.\n\nNote\n\nLegături externe\n \n \n\n \nNașteri în 2006\nJucătoare de tenis cehe\nOameni din Praga" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi tot ce știi despre Femeile în Africa." }, { "from": "assistant", "value": "Cultura, evoluția și istoria femeilor care s-au născut, trăiesc și provin din continentul african reflectă evoluția și istoria continentului african însuși.\n\nDe-a lungul timpului, s-au realizat numeroase studii privind istoria femeilor din popoarele africane. Mare parte din aceste studii se referă mai ales la rolurile și statutul femeilor în anumite societăți și regiuni, precum Egipt, Etiopia, Maroc, Nigeria, Lesotho și Africa Subsahariană. De curând, cercetătorii au început să se axeze pe evoluția statutului femeilor în întreaga istorie a Africii, folosind surse mai puțin obișnuite, cum ar fi cântece din Malawi, tehnici de cusut din Sokoto și lingvistică istorică. \n\nStatutul femeilor în Africa diferă în funcție de regiune și de națiune. De exemplu, Rwanda este singura țară din lume în care femeile dețin mai mult de jumătate din locurile în parlament - 51,9% încă din iulie 2019, în timp ce în Maroc există o singură femeie în funcție politică. African Charter on Human and People's Rights a fost creat pentru a susține egalitatea de gen, prin încurajarea statelor membre de a renunța la discriminare și violență împotriva femeilor. În afară de Maroc și Burundi, toate statele africane au adoptat această rezoluție. Totuși, în ciuda acestor demersuri, femeile încă se confruntă cu probleme legate de discriminarea sexuală, cum ar fi niveluri disproporționate de sărăcie și educație, sănătate și nutriție precare, lipsa puterii de decizie politică, limitarea dreptului la muncă, violență sexuală, mutilarea genitală la femei și căsătoria minorilor.\n\nIstoria femeilor africane \n\nIstoria femeilor în Africa este un domeniu relativ recent, apărut de îndată ce istoria Africii a devenit un subiect academic recunoscut și universal acceptat. Istorici precum Jan Vansina sau Walter Rodney au obligat mediul academic occidental să accepte existența societăților și statelor africane pre-coloniale în contextul mișcărilor de independență din Africa din anii 1960, deși s-au axat în principal pe istoria bărbaților. Ester Boserup, economistă daneză, și-a publicat cartea Women's Role in Economic Development în 1970. Cartea ei a prezentat rolul fundamental al femeilor în economia Africii, precum și perturbarea acestei ordini de către colonialism. Până în anii 1980, cercetătorii adunaseră deja date despre istoria femeilor pe continent, de exemplu: studiul lui George Brooks din 1976 despre femeile negustor din Senegalul pre-colonial, studiul lui Magaret Jean Hays din 1976 despre modul în care schimbările economice din Kenya colonială le-au afectat pe femeile din Luo, studiul lui Kristin Mann din 1985 despre căsătorie în Nigeria. De-a lungul timpului, istoricii au dezbătut rolul și statutul femeii în societatea precolonială versus societatea colonială, au cercetat reacția femeilor la diferite forme de opresiune și discriminarea bazată pe gen în ceea privește sarcinile domestice, au evidențiat contribuția femeilor în luptele naționale pentru independență,ba chiar au argumentat faptul că, în anumite contexte precoloniale, nici măcar nu poate fi vorba de categoria „femeie”. În cercetările lor, au descoperit că femeile au fost active timp de secole în toate regiunile africane, din punct de vedere istoric, economic și social.\n\nCultură\n\nMediul casnic \nDin 1940 până la declarația de independență a statului Maroc de sub tutela Franței în 1956, femeile marocane au trăit în unități familiale, așa-numite „gospodării închise” sau harem. Tradiția haremului s-a încheiat treptat odată cu obținerea independenței de către Maroc.\n\nÎn Senegal, în mod tradițional, femeile erau responsabile de treburile domestice, precum gătitul, curățenia și îngrijirea copiilor. Tot ele efectuau majoritatea muncilor agricole, inclusiv plivitul și recoltarea pentru culturile de bază, cum ar fi orezul. În ultimele decenii, schimbările economice și urbanizarea au dus la migrarea multor tineri în orașe precum Dakar. Femeile din mediul rural s-au implicat din ce în ce mai mult în gestionarea resurselor forestiere din sat și în exploatarea morilor de mei și orez.\n\nÎn societate \nDiscriminarea de gen s-a intensificat pe continentul african în timpul perioadei coloniale. În perioada precolonială, femeile dețineau funcții de conducere în domeniul lor, iar în unele triburi, pentru perpetuarea dinastiei, exista tradiția de a acorda titlurile destinate exclusiv bărbaților doar descendenților regali pe linie maternă (de ex. Imperiul Așanti, Balobedu, Ijawland, regatele Wolof). Colonialismul a erodat aceste tradiții și puteri ale femeilor și a consolidat ceea ce era deja o societate patriarhală. Femeile au opus o rezistență dârză, în special în cazul revoltei femeilor Abeokuta în Nigeria. După obținerea independenței, statele suverane au impus normele de gen și structurile de clasă moștenite de la predecesorii colonialiști. Nici prima, nici a doua generație administrativă africană nu au reușit să restaureze puterea de drept a femeilor. Toate acestea au determinat o și mai mare opoziție, iar relativ recent s-au înregistrat ameliorări semnificative ale acestei situații.\n\nPrintre femeile cu titluri în istoria Africii se numără: Fatim Beye, Ndoye Demba și Ndate Yalla Mbodj din Senegal; Moremi, Idia, Amina, Orompoto, Nana Asma'u și Efunroye Tinubu din Nigeria; Yaa Asantewaa din Ghana; Yennenga din Burkina Faso; Hangbe din Benin; Regina din Saba, Zawditu și Embet Illen din Etiopia și Eritreea; Nandi din Africa de Sud și Hatșepsut din Egipt. Multe dintre femeile africane contemporane cu titluri sunt membre în African Queens and Women Cultural Leaders Network, o organizație pe bază de voluntariat.\n\nÎn literatură \nScriitori africani de seamă au scris în operele lor despre problemele cu care se confruntă femeile din Africa, printre aceștia fiind: Nawal El Saadawi (în cărți precum Woman at Point Zero și The Hidden Face of Eve), Flora Nwapa (Efuru), Ama Ata Aidoo (Anowa, Changes: A Love Story) și Buchi Emecheta (The Bride Price, The Slave Girl, The Joys of Motherhood).\n\nEducație\n\nAfrica Subsahariană \nDeși țările din Africa Subsahariană au depus eforturi considerabile pentru a asigura egalitatea accesului la educație pentru fete și băieți, 23% dintre fete nu beneficiază de educația de bază. Factori precum apartenența socială sau educația mamei influențează semnificativ accesul fetelor la educație. Deoarece este dificil să meargă la școală, de multe ori, singura formă de educație pe care o primesc fetele este cea de la mama lor. În Coasta de Fildeș, fetele al căror tată este absolvent de facultate au de 35 de ori mai multe șanse de a-și continua studiile. Având în vedere faptul că în Africa Subsahariană 40% dintre fete se căsătoresc înainte de a împlini 18 ani, de foarte mult ori, acestea sunt obligate să renunțe la școală pentru a-și întemeia o familie. Căsătoria timpurie confirmă tradiția culturală potrivit căreia educația fetelor este o risipă, deoarece părinții nu vor primi niciun beneficiu economic după ce fiica lor se va căsători și va pleca într-o altă familie. Astfel se ajunge la fenomenul cunsocut sub numele de favorizarea fiului, când familiile preferă să își trimită copiii băieți la studii în locul fiicelor, din cauza viitoarelor beneficii economice pe care le vor aduce băieții familiei. În plus, fetele care reușesc să meargă la școală, frecventează, de regulă, unități școlare de calitate inferioară. Aceste instituții sunt caracterizate de slaba calitate și diversitate redusă a cursurilor, precum și de cadre didactice insuficient pregătite. O altă problemă a sistemului de învățământ este segregarea materiilor școlare în funție de gen. Fetele urmează de regulă cursuri de biologie și noțiuni domestice, în timp ce băieții învață matematică, chimie, inginerie și pregătire vocațională. Potrivit datelor oferite de Institutul de Statistică UNESCO, 58,8% dintre femei erau analfabete în 2018. Ratele de alfabetizare variază semnificativ în Africa Subsahariană, de la Chad cu o rată de 14% de alfabetizare a femeilor, la o rată de 96% în Seychelles.\n\nAfrica de Sud\nPotrivit analizei realizate de Rowena Martineau asupra disparităților educaționale dintre bărbați și femei în Africa de Sud, femeile au fost trecute cu vederea din punct de vedere istoric în sistemul de învățământ. Educația fetelor este mai puțin importantă decât a fraților lor, teama de agresiune sexuală este larg răspândită, presiunile sociale de a se căsători și de a întemeia o familie, toți acești factori împiedică accesul femeilor la educație. În plus, femeile aleg să studieze exclusiv pentru profesiile de asistentă medicală și învățătoare, ceea ce le reduce și mai mult posibilitatea unui loc de muncă mai bine plătit în STEM și contribuie, de asemenea, la inegalitatea de gen.\n\nSierra Leone\nÎncă de la fondarea țării în 1787, femeile din Sierra Leone au avut o influență majoră în dezvoltarea politică și economică a națiunii. Ele au jucat un rol important și în sistemul de învățământ, au înființat școli și licee, iar unele dintre aceste femei au fost celebrate prin ridicarea unei statui, precum Hannah Benka-Coker sau Lati Hyde-Forster, prima femeie care a absolvit Colegiul Fourah Bay și deținătoare a unui doctorat în drept civil de la Universitatea din Sierra Leone.\n\nAngola\nÎn Angola, au fost înființate grupuri precum Organizația Femeilor din Angola pentru a facilita accesul la educație și dreptul de vot. Organizația a susținut, de asemenea, adoptarea de legi anti-discriminare și pro-alfabetizare.\n\nAfrica de Nord \nÎn cele șapte țări care formează Africa Nordică (Algeria, Egipt, Libia, Maroc, Sudan, Tunisia și Sahara Occidentală), sistemul de învățământ și concepțiile privind educația femeilor au un statut unic, din cauza stării economice și credinței islamice. Normele de gen sunt extrem de strict definite pentru a proteja onoarea și modestia femeilor, ceea ce a devenit un obstacol greu de înlăturat pentru accesul femeilor la educație, întrucât ele trebuie să stea acasă și să aibă grijă de familie. Aceste concepții de gen împiedică accesul fetelor și femeilor la educație. Drept urmare, în țări din Africa Nordică, precum Egipt și Maroc, rata de alfabetizare este mult mai mică decât în alte țări cu probleme similare de gen. La fel ca în Africa Subsahariană, femeile profesează doar în învățământ, medicină și asistență socială. Stereotipurile de gen sunt predominante și datorită faptului că doar 20% dintre femei sunt angajate pe piața muncii. Astfel se naște un ciclu negativ, în care se presupune că femeile trebuie să stea acasă și să nu aibă acces la educație, ceea ce le împiedică să aibă studii și slujbe bine plătite.\n\nMaroc\nRata de alfabetizare a femeilor din Maroc este de 65%, ceea ce este încă semnificativ mai mică decât rata de alfabetizare de 73% a femeilor din Africa Nordică. Femeile marocane trăiesc după un set strict de reguli și norme de gen. Studiul lui Agnaou din 2004 a constatat că, pentru 40% dintre femeile analfabete, cel mai mare obstacol în calea alfabetizării l-au constituit părinții lor. Într-o astfel de societate, în care alfabetizarea și educația sunt considerate lucruri specific masculine, nu există o politică puternică pentru educarea femeilor. Au existat diverse campanii de alfabetizare derulate de guvern, cum ar fi crearea Direcției de alfabetizare a adulților în 1997 și Carta națională pentru educație și formare. Aceste campanii de alfabetizare nu au înregistrat rezultate deosebite în reducerea analfabetismului din cauza finanțării limitate, lipsei de resurse umane și inerției culturale.\n\nPolitică\n\nAfrica de Nord \nAlgeria\nAlgeria este considerată o națiune relativ liberală, iar statutul femeii reflectă acest lucru. Spre deosebire de alte țări din regiune, egalitatea pentru femei este consacrată în legile algeriene și în constituție. Ele au drept de vot și pot candida la funcții politice.\n\nLibia\nDe la independență, liderii libieni s-au angajat să îmbunătățească condiția femeilor, însă în limita valorilor arabe și islamice. Revoluția din 1969 a cerut împuternicirea femeilor și înlăturarea statutului inferior.\n\nNiger\nÎn Niger, multe dintre legile adoptate de guvern pentru a proteja drepturile femeilor nigeriene se bazează pe credințele musulmane.\n\nRepublica Arabă Democrată Saharawi \nFemeile din Republica Arabă Democrată Saharawi sunt femei care s-au născut, care locuiesc sau sunt din Republica Arabă Democrată Saharawi (SADR) în regiunea Sahara Occidentală. În societatea saharawi, femeile dețin responsabilități în egală măsură cu bărbații la fiecare nivel al comunității și organizării sociale. Articolul 41 din Constituția Republicii Arabe Democrate Saharawi declară că statul va urmări „promovarea femeilor și participarea [lor] politică, socială și culturală la construirea societății și la dezvoltarea țării”.\n\nAfrica de Vest \nBenin\nProblema drepturilor femeilor în Benin s-a îmbunătățit considerabil de la restabilirea democrației și ratificarea Constituției și de la adoptarea Codului personal și al familiei în 2004, prin care au fost lăsate în urmă diferite tradiții de a trata femeile în mod inegal. Totuși, inegalitatea și discriminarea persistă. Poligamia și căsătoria forțată sunt ilegale, dar încă mai apar.\n\nNigeria\nLibertatea și dreptul femeilor din Africa de a participa la conducere și la procesele electorale diferă în funcție de țară și chiar de grupuri etnice din cadrul aceleiași națiuni. De exemplu, în Nigeria, femeile din Nigeria de Sud au drept de vot încă din 1950 și candidează pentru funcții politice la alegerile nigeriene din 1959, în timp ce femeile din Nigeria de Nord nu au putut vota sau candida până în 1976.\n\nAfrica Centrală \nRepublica Democrată Congo\nFemeile din Republica Democratică Congo nu au atins o poziție de deplină egalitate cu bărbații, lupta lor continuă până în prezent. Deși regimul Mobutu a stabilit rolul important al femeii în societate și deși femeile se bucură de unele drepturi legale (de exemplu, dreptul de a deține proprietate și dreptul de a participa în sectoarele economice și politice), constrângerile cutumiare și juridice încă le limitează grav oportunitățile.\n\nRwanda\nClaire Wallace, Christian Haerpfer și Pamela Abbott scriu că, în ciuda faptului că Rwanda are cea mai mare reprezentare a femeilor în parlament din lume, există trei probleme majore de gen în societatea ruandeză: volumul de muncă al femeilor, accesul la educație și violența de gen. Ei au ajuns la concluzia că atitudinile față de femei în instituțiile politice din Rwanda nu au fost acceptate în restul societății ruandeze și că pentru bărbați, dar nu și pentru femei, există diferențe de generație în ceea ce privește atitudinile bazate pe gen.\n\nAfrica de Est \nSeychelles\nFemeile din Seychelles se bucură de aceleași drepturi legale, politice, economice și sociale ca bărbații. Societatea este în esență matriarhală. Mamele tind să domine în gospodărie, controlează majoritatea cheltuielilor curente și au grijă de bunăstarea copiilor. Mamele necăsătorite sunt des întâlnite, iar legea îi obligă pe tați să-și întrețină copiii. Bărbații sunt importanți pentru capacitatea lor de câștig, dar rolul lor domestic este relativ periferic. Femeile în vârstă pot conta, de obicei, pe sprijin financiar din partea membrilor familiei din casă sau de la copiii lor adulți.\n\nSudanul de Sud\n\nFemeile din Sudanul de Sud au fost active în mișcările de eliberare națională, au asigurat hrana și adăpostul soldaților, au avut grijă de copii și de răniți în timpul luptelor politice pentru independența națională. Un exemplu în acest sens este batalionul femeilor sau Katiba Banat.\n\nSudan\nSudan este o națiune în curs de dezvoltare care se confruntă cu multe provocări în ceea ce privește inegalitatea de gen. Freedom House a acordat Sudanului cel mai jos rang posibil printre regimurile represive în 2012. Sudanul de Sud a primit un rating puțin mai mare, dar a fost, de asemenea, evaluat negativ. În raportul din 2013, Sudan se află pe locul 171 din 186 de țări în ceea ce privește indicele dezvoltării umane. Sudan este, de asemenea, una dintre puținele țări care nu au semnat Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor. În ciuda acestor lipsuri, au existat schimbări pozitive în ceea ce privește egalitatea de gen în Sudan. Începând cu 2012, femeile reprezintă 24,1% din Adunarea Națională a Sudanului.\n\nUganda\nRolurile femeilor în Uganda sunt subordonate celor ale bărbaților, în ciuda responsabilităților economice și sociale substanțiale ale femeilor în numeroasele societăți tradiționale din Uganda. Femeile sunt învățate să accepte dorințele taților, ale fraților, ale soților și uneori și ale altor bărbați și să-și demonstreze subordonarea față de bărbați în majoritatea domeniilor vieții publice. Chiar și în anii 1980, femeilor din zonele rurale din Buganda li se cerea să îngenuncheze atunci când vorbeau cu un bărbat. În același timp, însă, femeile și-au asumat responsabilitățile principale pentru îngrijirea copiilor și agricultura de subzistență, iar în secolul al XX-lea, ele au adus contribuții financiare substanțiale din recoltele lor.\n\nFemei celebre \nEllen Johnson Sirleaf din Liberia este prima femeie președinte din Africa (2006-2018). În 2011 a primit Premiul Nobel pentru pace. De la alegerea lui Sirleaf în funcție, alte trei femei au deținut această funcție în tările lor, respectiv: Joyce Banda în Malawi, Ameenah Gurib în Mauritius și Sahle-Work Zewde în Etiopia. Alte femei cu funcții politice sunt: Sylvie Kinigi din Burundi, Luisa Diogo din Mozambic, Agathe Uwilingiyimana din Rwanda, Maria das Neves din Sao Tome și Principe, Aminata Toure din Senegal și Saara Kuugongelwa din Namibia. Fiecare dintre ele a deținut funcția de prim-ministru al țării sale.\n\nÎn afară de domeniul politic, femeile africane s-au remarcat în domenii precum arta, literatura și activismul. Printre acestea se numără: scriitoarea și textiera imnului național din Sao Tome și Principe, Alda do Espirito Santo; cântăreața sud-africană și activistă pentru apartheid Miriam Makeba; scriitoarea nigeriană Chimamanda Ngozi Adichie; antreprenoarea etiopiană Bethlehem Alemu; arhitecta nigeriană Mariam Kamara; arhitecta și scriitoarea nigeriană Tosin Oshinowo.\n\nViolența de gen \n\nProtocolul Maputo din 2003 al Uniunii Africane a abordat violența bazată pe gen împotriva femeilor, definită drept „toate acele acte comise împotriva femeilor care le cauzează sau le-ar putea cauza prejudicii fizice, sexuale, psihologice și economice, inclusiv amenințarea de a întreprinde astfel de acte; sau impunerea de restricții arbitrare sau privarea de libertăți fundamentale în viața privată sau publică în timp de pace și în situații de conflict armat sau de război”.\n\nIncriminarea legală a agresiunilor sexuale \nÎn Benin, aplicarea legii împotriva violului, pentru care pedeapsa poate ajunge până la cinci ani de închisoare, este împiedicată de corupție, munca ineficientă a poliției și teama de stigmatizare socială. Incompetența poliției are drept rezultat reducerea majorității infracțiunilor sexuale la statutul de delicte minore. Violența domestică este larg răspândită, cu pedepse de până la trei ani de închisoare, dar femeile sunt reticente în a raporta astfel de cazuri, iar autoritățile tind să nu intervină în ceea ce sunt considerate în general probleme private.\n\nMutilarea genitală a femeilor \nÎn unele culturi africane, mutilarea genitală la femei este văzută ca o trecere tradițională de la copilă la femeie și o modalitate de a purifica corpul unei femei. Există patru niveluri de circumcizie feminină: tipul 1 implică îndepărtarea completă a clitorisului, tipul 2 depășește tipul 1 și îndepărtează și labiile mici, tipul 3 coase vaginul după o procedură de tip 2 și tipul 4 reprezintă orice mutilare a țesut vaginal. Procedura este foarte dureroasă și adesea practicată fără echipament medical adecvat și fără igienă, care conduc la un risc ridicat de infecție și durere cronică. Mutilarea genitală la femei este practicată în Senegal, Mauritania, Mali, Nigeria, Niger, Ciad, Egipt, Camerun, Sudan, Etiopia, Somalia, Kenya, Uganda, Republica Centrafricană, Ghana, Togo, Benin, Burkina Faso, Sierra Leone, printre altele.\n\nFeminicid \nFeminicidul este definit la modul general ca „uciderea intenționată a femeilor”, care include crime de onoare, crime de răscumpărare, crime motivate de ură față de orientarea sexuală și pruncucidere feminină. Potrivit unui studiu din 2013, Africa de Sud are a patra cea mai mare rată de omucidere feminină, de 12,9 la 100.000 de femei ucise anual de parteneri intimi în Africa de Sud. Cu o rată de 7,5 la 100.000 de femei, femeile din Africa de Sud au de patru ori mai multe șanse de a fi ucise cu o armă decât o femeie din Statele Unite.\n\nNote \n\nFemei din Africa" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații ai disponibile despre Soacră?" }, { "from": "assistant", "value": "Soacra este un grad de rudenie prin alianță. O soacră este mama unuia dintre soți, în raport cu celălalt soț al unei persoane. Două femei soacre care sunt și înrudite una cu cealaltă pot fi numite cuscre.\n\nÎn comedie și în cultura populară, soacra este stereotipată ca având atitudine de șefă, fiind neprietenoasă, ostilă, băgăcioasă, arogantă și în general neplăcută. Ele sunt adesea descrise ca fiind nenorocirea soțului căsătorit cu fiica soacrei. O glumă despre soacră este o glumă care lămurește personajul detestabil al soacrei.\n\nEtimologie \nCuvântul provine din latinul socra.\n\nÎn lume \nÎn Brazilia, cântărețul Dicró (1946-2012), cunoscut pentru muzica umoristică, a devenit celebru pentru că a realizat cântece în care spune glume despre propria soacră, glume care tind să fie foarte populare printre comedianții din acea țară. Tot în Brazilia, scriitorul Andrey do Amaral a publicat bestsellerul Como Enlouquecer Sua Sogra, cu mai multe reeditări. Ziua Soacrei este sărbătorită pe 28 aprilie.\n\nUnele limbi aborigene australiene folosesc discursul evaziv sau tabu, așa-numita „limbă a soacrei”, dialecte special folosite atunci când se află la o distanță apropiată de rudele respective, cel mai frecvent de soacră.\n\nZiua Soacrei este o sărbătoare anuală celebrată în Polonia pe 5 martie.\n\nSărbătoarea a fost stabilită în anii 1980. Ziua soacrei a fost sărbătorită pentru prima dată în Franța. A fost creată ca o expresie a respectului și a recunoștinței unei nore sau a unui ginere față de mama soțului sau a soției pentru prezența, interesul și ajutorul ei în creșterea copiilor, întreținerea gospodăriei comune, soluționarea problemelor etc.\n\nInițial, sărbătoarea a avut un caracter mediatic, dar acum este tratată din ce în ce mai mult în Europa ca o sărbătoare importantă a familiei (Ziua Soacrei).\n\nÎn Statele Unite ale Americii, Ziua Soacrei este sărbătorită în a patra duminică a lunii octombrie începând din anul 2002, alături de Ziua Națională a Bunicilor. Această zi a fost probabil inițiată de companiile care vindeau felicitări sau de florării.\n\nNote\n\nVezi și \n Afinitate (drept)\n Căsătorie\n\nRudenii și descendență" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ai despre The Boring Company?" }, { "from": "assistant", "value": "TBC – The Boring Company este o companie americană de servicii de infrastructură și construcție de tuneluri fondată de Elon Musk. The Boring Company a fost înființată ca subsidiară a SpaceX în 2017, înainte de a fi transformată într-o corporație separată în 2018. The Boring Company a finalizat un proiect de tunel care este deschis publicului, precum și un tunel de test.\n\nÎn 2021, The Boring Company a finalizat Las Vegas Convention Center, LVCC Loop, care este un sistem de transport cu trei stații, format din de tuneluri. Din iulie 2023, este deschis și un segment către Resorts World Las Vegas, iar tunelurile către stațiunile Encore și Westgate din Las Vegas sunt în curs de finalizare. Sistemul este planificat să se extindă la un total de 68 de mile de tuneluri în Las Vegas. The Boring Company a finalizat, de asemenea, pentru testare un tunel în comitatul Los Angeles, California. Multe orașe din Statele Unite ale Americii și-au exprimat interesul pentru construirea de tuneluri; un exemplu ar fi Austin, Texas.\n\nNote\n\nLegături externe \n \n , 55 minute, videoclip al sesiunii de informare despre viziunea companiei The Boring Company și al proiectului din Los Angeles, cu întrebări și răspunsuri\n\nCompanii" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi mai multe informații despre Tartrolon." }, { "from": "assistant", "value": "Tartrolonii sunt un grup de antibiotice macrolide care conțin bor, descoperite în 1994 din bulionul de cultură al mixobacterii Sorangium cellulosum . Au fost identificate două variante de tartroloni, A și B. Tartrolonul B conține un atom de bor, în timp ce tartrolonul A nu.\n\nDescoperire \nÎntr-un studiu publicat în 1994, organismul producator, tulpina Sorangium cellulosum So ce 678, a fost izolat de un grup de oameni de știință germani (Dietmar Schummer, Herbert Irschik, Hans Reichenbach, Gerhard Höfle) dintr-o probă de sol colectată lângă Braunschweig în 1990, ca antibiotice din grupa macrolidelor . Sinteza a fost realizată prin fermentare în prezența rășinii adsorbante XAD-16.\n\nAceste constatări au fost confirmate de un studiu ulterior, în 1995, în care tulpina a fost cultivată pe un mediu care conținea amidon de cartofi, extract de drojdie, făină degresată de soia, glucoză-H2O, MgSO4·7H20, CaCl2-2H2O și Na-Fe( III)-EDTA la pH 7,2.\n\nPentru a izola cantități mai mari de tartroloni în scopuri de cercetare sau potențiale aplicații în medicină, tulpina a fost cultivată într-un bioreactor în condiții specifice. Cultivarea a fost începută cu un inocul crescut în baloane Erlenmeyer sub agitare la 30°C cu o viteză de aerare de 0,15 m3 aer pe oră și o viteză de agitare de 150 RPM\n\nStudiul a descoperit că tartrolonii sunt produși de tulpina S. cellulosum So ce 678 în timpul fazei de creștere exponențială târzie (24-72 ore). Producția de tartroloni poate fi îmbunătățită prin adăugarea de compuși precursori specifici în mediul de cultură. În acest studiu, s-a constatat că suplimentarea cu D-galactoză sau celobioză a crescut semnificativ producția de tartrolon.\n\nPentru extragerea tartrolonilor din bulionul de fermentație în scopuri de analiză sau purificare ulterioară, au fost evaluate diferite metode de extracție. S-a stabilit că extracția cu acetat de etil urmată de evaporarea solventului a produs un extract brut concentrat bogat în tartroloni.\n\nCaracterizarea ulterioară a tartrolonilor a implicat tehnici precum cromatografia în strat subțire (TLC), cromatografia lichidă de înaltă performanță (HPLC), spectroscopia prin rezonanță magnetică nucleară (RMN) și spectrometria de masă (MS). Aceste metode analitice au permis cercetătorilor să identifice diferite forme de tartroloni prezenți în extractul brut.\n\nSinteză de laborator \nSinteza și reglarea tartrolonilor sunt influențate de prezența sau absența baloanelor de sticlă în timpul cultivării sau prin adăugarea de tetraborat de sodiu în mediul de cultură. Atunci când nu este expus la sticlă sau suplimentarea cu tetraborat de sodiu este absentă, se produce predominant tartrolonul A; în caz contrar, tartrolonul B devine produsul principal.\n\nPe lângă condițiile de cultivare, sinteza de laborator a tartrolonilor poate fi realizată și prin metode chimice. Sinteza chimică permite producerea de tartroloni într-un mod controlat și reproductibil.\n\nPrima sinteză totală a tartrolonului a a fost raportată în 2003 de un grup de chimiști condus de profesorul Reinhard br Procckner de la Universitatea Friedrich-Alexander Erlangen-n Procrnberg din Germania. Calea sintetică a implicat mai multe etape și s-a bazat pe tehnici de chimie organică, cum ar fi cataliza asimetrică, protejarea manipularii grupului și reacțiile stereoselective.\n\nMaterialul de pornire cheie utilizat în sinteză a fost D-galactoza, care a servit atât ca un element de construcție important, cât și ca sursă chirală pentru generarea stereochimiei dorite în tartrolon A. printr-o serie de reacții atent proiectate, inclusiv diverse reacții de cuplare și formațiuni inelare, au reușit să asambleze cadrul molecular al tartrolonului pas cu pas.\n\nUltimul pas a implicat eliminarea grupurilor protectoare din compușii intermediari pentru a dezvălui grupurile funcționale prezente în tartrolonul a natural.în cele din urmă, această abordare de sinteză totală a permis cercetătorilor să obțină tartrolon a pur cu integritate structurală confirmată.\n\nÎn mod similar, s-au depus eforturi pentru sintetizarea altor forme de tartroloni, cum ar fi tartrolonul B, folosind diferite strategii care implică modificări sau substituții în cadrul structurii de bază. Aceste abordări sintetice implică de obicei metode complexe de chimie organică care necesită un control atent asupra condițiilor de reacție și manipulări moleculare precise.\n\nSinteza de laborator oferă cercetătorilor acces la cantități mai mari de tartroloni puri pentru explorarea ulterioară a activităților lor biologice, a proprietăților farmacologice și a potențialelor aplicații terapeutice. Înțelegând modul în care aceste molecule pot fi sintetizate în afara mediului lor natural, oamenii de știință obțin o mai mare flexibilitate în studierea mecanismelor lor de acțiune, precum și în dezvoltarea de derivați sau analogi cu proprietăți îmbunătățite.\n\nProprietăți biologice \nS-a descoperit că tartrolonii inhibă bacteriile Gram-pozitive similare altor antibiotice înrudite care conțin bor, cum ar fi boromicină și aplasmomicină, deoarece regiunile lor de legare a borului sunt identice. Tartrolonii prezintă, de asemenea, toxicitate față de culturile de celule de mamifere.\n\nTartrolonii au demonstrat proprietăți promițătoare de inhibare a biofilmului, făcându-i potențiali candidați pentru combaterea infecțiilor asociate biofilmului. Biofilmele sunt comunități de microorganisme care aderă la suprafețe și formează o matrice protectoare, ceea ce le face foarte rezistente la antibiotice și la răspunsurile imune ale gazdei.\n\nMai multe studii au investigat capacitatea tartrolonilor de a inhiba formarea biofilmelor sau de a dispersa biofilmele stabilite.\n\nS-a constatat că tartrolonii inhibă în mod eficient atașarea inițială și formarea ulterioară a biofilmelor de către diferite bacterii, inclusiv Staphylococcus aureus, Pseudomonas aeruginosa, Escherichia coli și Streptococcus mutans.\n\nTartrolonii pot perturba, de asemenea, biofilmele preformate sau mature. Studiile au arătat că tratamentul cu tartrolon A a dus la detașarea și dispersia biofilmelor S. aureus sau P. aeruginosa stabilite.\n\nÎn combinație cu antibiotice convenționale, cum ar fi ciprofloxacina sau vancomicina, tartrolonul a a demonstrat efecte antimicrobiene sinergice împotriva tulpinilor bacteriene din cadrul unui biofilm, comparativ cu tratamentele individuale.\n\nMecanismele exacte prin care tartrolonii își prezintă efectele anti-biofilm nu sunt încă pe deplin elucidate, dar ar putea implica interferențe cu detectarea cvorumului (comunicarea celulă-celulă), întreruperea căilor de semnalizare celulară implicate în procesele de producție sau adeziune EPS (substanță polimerică extracelulară), precum și impactul asupra funcțiilor celulare esențiale în cadrul comunității microbiene.\n\nAceste descoperiri sugerează că tartrolonii sunt promițători ca agenți terapeutici alternativi pentru direcționarea infecțiilor bacteriene provocatoare asociate cu biofilmele-o zonă în care antibioticele tradiționale sunt adesea scurte din cauza mecanismelor reduse de susceptibilitate și rezistență dezvoltate de microorganisme atunci când sunt organizate într-o structură de protecție.\n\nSunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege țintele moleculare precise și modurile de acțiune utilizate de compușii tartrolon asupra diferitelor tipuri de bacterii și a matricelor extracelulare asociate acestora în timpul diferitelor etape ale dezvoltării biofilmului.\n\nAplicații potențiale \nProprietățile antimicrobiene ale tartrolonilor indică că ar putea fi investigate ca antibiotice pentru combaterea infecțiilor bacteriene. Cu toate acestea, sunt necesare studii mai cuprinzătoare pentru a le stabili eficacitatea, siguranța, mecanismul de acțiune și alte utilizări medicinale potențiale; dacă tartrolonii posedă selectivitate față de enzime sau interferează cu livrarea de energie și integritatea membranei; și dacă tartrolonii au vreun rol biologic dincolo de activitatea lor antibiotică în natură.\n\nO aplicație potențială a tartrolonilor este studiul unor specii precum Listeria monocytogenes . Listeria monocytogenes este o bacterie care poate provoca boala infectioasa cunoscuta sub numele de listerioza. Este considerat un agent patogen de origine alimentară și prezintă un risc semnificativ pentru sănătatea umană. Listerioza afectează în primul rând persoanele cu un sistem imunitar slăbit, femeile însărcinate, nou-născuții și persoanele în vârstă. Listeria monocytogenes, ca bacterie, este prezentă în diverse habitate în care se găsesc tartroloni. Ca atare, este important să se exploreze potențiala aplicare a tartrolonilor în suprimarea Listeria monocytogenes sau a altor agenți patogeni înrudiți. Proprietățile antimicrobiene prezentate de tartrolon B și inducerea acestuia a locusului timABR, care contribuie la rezistența împotriva tartrolonilor în Listeria monocytogenes, sugerează potențialul lor pentru activități antibacteriene. Cu toate acestea, ar fi necesare studii suplimentare pentru a determina eficacitatea și mecanismele specifice implicate în controlul Listeria monocytogenes cu tartroloni. Studierea tartrolonilor poate arunca lumină asupra modului în care agenții patogeni precum Listeria se adaptează la diverse habitate și supraviețuiesc în nișele lor ecologice, în ciuda prezenței compușilor antimicrobieni produși de alte microorganisme. Înțelegerea acestor mecanisme ar putea ajuta la dezvoltarea strategiilor de control sau prevenire a infecțiilor cauzate de Listeria sau agenții patogeni înrudiți. Pe lângă aplicarea în medicină, studierea interacțiunii dintre Listeria monocytogenes și tartroloni poate expune dinamica ecologică mai largă dintre bacteriile din rezervoare naturale, cum ar fi solul și mediile marine, în care coexistă atât specii patogene, cât și nepatogene. Aceste cunoștințe pot contribui la înțelegerea ecologiei microbiene și pot ajuta la proiectarea intervențiilor pentru gestionarea populațiilor bacteriene în medii agricole sau în unități de producție alimentară unde poate apărea contaminarea cu Listeria.\n\nNote \n\nBor\nAntibiotice" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune despre Condiție (drept)?" }, { "from": "assistant", "value": "În drept, o condiție este una dintre principalele modalități de îndeplinire ale unei obligații. O obligație condițională este, așadar, una a cărei eficacitate sau desființare depinde de un anumit indice lipsit de certitudine (o condiție).\n\nNote\n\nBibliografie\n Codul civil român\n\nDrept civil" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Descrie în detaliu Compus de cinci cubohemioctaedre." }, { "from": "assistant", "value": "În geometrie compusul de cinci cubohemioctaedre este un compus poliedric uniform format din 5 cubohemioctaedre, cu simetrie icosaedrică (Ih).\n\nAre indicele de compus uniform UC60.\n\nColorare \nExistă unele controverse cu privire la modul de colorare al fețelor acestui compus poliedric. Deși modalitatea obișnuită de a colora un poligon este doar de a-i colora întregul interior, acest lucru poate duce la unele zone care formează doar suprafețe în jurul unui spațiu gol. Prin urmare, uneori este folosită ca metodă de colorare mai precisă „colorarea neo”. În colorarea neo, poliedrele orientabile sunt colorate în mod tradițional, dar poliedrele neorientabile au fețele colorate prin metoda modulo 2 (sunt colorate doar zonele cu densitatea impară. În plus, zonele suprapuse ale fețelor coplanare se pot anula reciproc.\n\nMărimi asociate\n\nCoordonate carteziene \nAre aeclași aranjament al vârfurilor cu compusul de cinci cubohemioctaedre ca urmare coordonatele carteziene ale vârfurilor acestui compus sunt toate permutările ciclice ale\n\nunde este secțiunea de aur.\n\nVolum \nUrmătoarea formulă pentru volum este stabilită pentru lungimea laturilor tuturor poligoanelor (care sunt regulate) :\n\nNote\n\nVezi și \n Lista compușilor poliedrici uniformi\nCompuși de câte 5\n Compus de cinci cuboctaedre\n Compus de cinci octahemioctaedre\n Compus de cinci mici cubicuboctaedre\n Compus de cinci mari cubicuboctaedre\n Compus de cinci rombicuboctaedre\n Compus de cinci mici rombihexaedre\n Compus de cinci mari rombihexaedre\n Compus de cinci mari rombihexaedre neconvexe\n\nLegături externe \n\n Polyhedron Category C3: Fivers 'Gari\n\ncubohemioctaedre 5" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce aspecte principale ale [Titlu] poți să-mi împărDanny Huston?" }, { "from": "assistant", "value": "Daniel Sallis Huston () este un actor, regizor și scenarist american. Membru al familiei Huston, acesta este fiul regizorului John Huston și fratele vitreg al actriței Anjelica Huston.\n\nEste cunoscut pentru rolurile din filme precum (2000) (nominalizat la Premiul Independent Spirit la categoria „cel mai bun actor în rol principal”), 21 de grame (2003), (2004), The Aviator (tot 2004), (2005), Marie Antoinette (2006), Children of Men (tot 2006), (2007), (2007), ( 2010), Hitchcock (2012), (2013), Big Eyes (2014), Wonder Woman (2017), (2018), Stan & Ollie (tot 2018) și Angel Has Fallen (2019).\n\nHuston l-a interpretat pe în serialul și pe Massimo Dolcefino în . De asemenea, a fost Ben „Măcelarul” Diamond în (2012–13), Dan Jenkins în primele două sezoane ale serialului dramatic Yellowstone (2018–19) și Jamie Laird în al doilea sezon din Succesiunea (2019). A regizat lungmetraje precum (1988), (1995) și (2017).\n\nBiografie \nHuston s-a născut pe 14 mai 1962 în Roma. Este fiul regizorului John Huston și al actriței Zoe Sallis. Pe parte paternă, este fratele vitreg al actriței Anjelica Huston și al scenaristului . Are doi frați adoptivi - Pablo Huston și scriitoarea . Este unchiul actorului și nepotul actorului Walter Huston, câștigător al Premiului Oscar. Huston este de origine canadiană, galeză, scoțiană-irlandeză, scoțiană și .\n\nAcesta și-a petrecut o mare parte din viață în Regatul Unit și Irlanda. Huston a lucrat ca asistent pentru tatălui său în timpul producției (1984) și a fost regizor în a filmului (1987). Huston este absolvent al .\n\nCariera \nHuston a debutat ca actor la vârsta de 12 ani în filmul thriller (1975).\n\nÎn 1988, acesta a regizat , o ecranizare a lucrării Theophilus North de Thornton Wilder. Filmul a fost produs de tatăl său, care a murit însă înainte de finalizarea sa. În 1995, Huston a jucat rolul unui barman în Leaving Las Vegas și a regizat filmul .\n\nHuston a fost nominalizat la categoria „cel mai bun actor” la Independent Spirit Awards în 2003 pentru interpretarea sa din filmul independent Ivans Xtc.\n\nHuston a apărut în Aviatorul lui Martin Scorsese. Distribuția a fost nominalizată pentru un premiu SAG în 2004. Acesta a primit premiul Golden Satellite pentru „cel mai bun actor în rol secundar” în 2006 pentru interpretarea personajului Sandy Woodrow în The Constant Gardener. Huston a jucat în westernul australian The Proposition.\n\nAu urmat roluri în Birth, , Marie Antoinette, The Number 23, The Kingdom, și 30 Days of Night. L-a interpretat pe Samuel Adams în miniseria HBO și pe colonelul în X-Men Origins: Wolverine.\n\nDe asemenea, a apărut în , , , Clash of the Titans, , You Don't Know Jack și .\n\nHuston l-a interpretat pe gangsterul Ben „Măcelarul” Diamond în Magic City, rol pentru care a fost nominalizat la Globul de Aur pentru cel mai bun actor în rol secundar într-o producție de televiziune în 2013. Au urmat roluri în serialele American Horror Story: Coven și American Horror Story: Freak Show. A fost generalul Erich Ludendorff în filmul Femeia fantastică (2017) și Wade Jennings în Cod roșu în Serviciile Secrete.\n\nViața personală \nÎn 1989, Huston s-a căsătorit cu actrița Virginia Madsen. Cei doi au divorțat în 1992. În 2001, s-a căsătorit cu Katie Jane Evans; cuplul a avut o fiica - Stella. Aceștia s-au despărțit în 2006, iar Evans s-a sinucis în octombrie 2008, înainte de finalizarea divorțului.\n\nFilmografie\n\nFilme\n\nTeleviziune\n\nNote\n\nLegături externe \n \n\nNașteri în 1962\nRegizori de film americani\nActori americani de film\nActori de voce americani\nActori americani de televiziune\nCanadieni americani\nAmericani de origine engleză\nAmericani de origine scoțiană\nAmericani de origine galeză" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ar trebui să știu despre Solidaritate (drept)?" }, { "from": "assistant", "value": "În drept, solidaritatea se referă la mai multe sensuri, în funcție de ramura dreptului în cauză. De cele mai multe ori conceptul este folosit în dreptul obligațiilor, unde implică responsabilitatea mutuală a mai multor codebitori de a îndeplini o anume obligație. O obligație solidară se referă la cazul în care codebitorii se reprezintă reciproc și, deci, unul dintre aceștia poate îndeplini de unul singur obligația și pentru ceilalți.\n\nNote\n\nBibliografie\n Codul civil român\n\nDreptul obligațiilor" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații ai disponibile despre Mobile Suit Gundam SEED?" }, { "from": "assistant", "value": "Mobile Suit Gundam SEED\nMobile Suit Gundam SEED\n\nMobile Suit Gundam SEED este o lucrare anime japonez. Produs de Mainichi Broadcasting System (MBS), un total de 50 de episoade au fost difuzate pe rețeaua TBS din 5 octombrie 2002 până în 27 septembrie 2003. Este un anime robot care face parte din seria Gundam, iar principala sa abreviere este SEED. În 2004, Mobile Suit Gundam SEED DESTINY a fost produs ca o continuare directă a acestei lucrări.\n\nSloganul este „Duel, Buster, Blitz, Aegis și Strike: Apar cinci Gundams!!” [1''' Duel înseamnă un duel sau o ceartă în Japonia.Buster înseamnă distrugere și ordine în Japonia.În Japonia, Blitz înseamnă război cu șocuri electrice și invazie cu șocuri electrice.Aegis are semnificația de escortă sau pază în Japonia.În Japonia, „lovitură” înseamnă a ataca sau a ucide.\n\nNote \n\nArticole Wikipedia care necesită citarea numărului paginii" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile principale despre Gaetano Salvemini?" }, { "from": "assistant", "value": "Gaetano Salvemini () a fost un istoric, politician și scriitor socialist și antifascist sud-italian. În timpul regimului lui Benito Mussolini a fost forțat să plece în exil în Statele Unite ale Americii, unde a dobândit o recunoaștere internațională pentru lucrările sale istoriografice, în special legate de fascism.\n\nNote\n\nNașteri în 1873\nDecese în 1957\nEmigranți italieni în Statele Unite ale Americii\nProfesori ai Universității din Florența\nProfesori ai Universității din Pisa" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți explica despre Mihai Caranica?" }, { "from": "assistant", "value": "Mihai Caranica (n. 13 decembrie 1943, Deva - d. 9 septembrie 2023, București) a fost un sculptor român.\n\nBiografie\nMihai Caranica s-a născut la data de 13 decembrie 1943 în orașul Deva. Copilăria petrecută la Târgu-Jiu i-a dat posibilitatea să cunoască de timpuriu arta lui Constantin Brâncuși, care-i va influența opera. A absolvit cursurile Școlii populare de artă din București și cele ale școlii de geologie a Institutului geologic București. A fost elevul sculptoriței Gabriela Manole-Adoc. Studiile sale în geologie i-au permis să posede cunoștiințe aprofundate asupra rocilor alese, să le cunoască limbajul texturilor si structurilor lor. Primele sale expozitii personale la Bucuresti și Cluj-Napoca au evidențiat sculptura sa de o deosebită sensibilitate, amintind formele curbe ale lui Brâncuși sau Arp. \nMihai Caranica emigrează în Statele Unite în anul 1984. În anul 2014 revine în România unde participă activ la expozițiile organizate de UAP sau de Galeria Institutului Geologic București.\n\n„Sculptează în marmoră colorată și lustruită forme abstracte, elegante, amintind anatomia umană. Preferința pentru o morfologie bazată pe linii curbe trimite la sculptura lui Hans Arp și Brâncuși“ \n(Ioana Vlasiu)(1)\n\n„Formele sale sunt pietre care vorbesc parcă trezite dintr-un somn cosmic si forțate să se dezvăluie într-un vis, să se declare....sculptorul citește intimitatea minerală a pietrei și o mărturisește prin opera sa discretă și subtilă. (Mircea Zaciu)(2)\n\n„În sculptura lui Mihai Caranica se întrupează o poezie a liniștii, tălmăcită în armonia contururilor înscrise în spații, în echilibrul formelor pe care el le cuprinde în curbe prelungi și incă și mai semnificativ, în culoarea pietrei care radiază o atmosferă de visare....Sculptorul a ajuns la o remarcabilă tehnică a tăierii pietrei, a netezirii suprafeței, astfel încît lucrările lui capătă o insușire care indeamnă, cîndva Brâncuși : o asemenea caldură, încît să simți nevoia să-i descoperi tactil formele. Expoziția lui Mihai Caranica relevă o artă de o certă sensibilitate, o artă a meditației poetice și a unei incontestabile științe de a inmlădi formele aspre și a le transforma în muzică“. (Dan Grigorescu)(3)\n\nExpoziții\nExpoziții personale\n\n 1979 Casa de cultură „Friedrich Schiller“, București\n 1980 Galeria UAP, Cluj-Napoca\n 1981 Institutul de Arhitectură, București\n 1983 Raphael Gallery, Frankfurt\n 1993 Consulatul României, New York\n 1993 Centrul Cultural Român, New York\n\nExpozitii de grup\n\n 1976 Institutul de Arhitectură București \n 1983 International exibition of artists from Transilvania, Lugano Paradiso, H.Calypso \n 1988 Ariel Gallery New York\n 2006 si 2010 Rivaa Gallery Roosvelt Island Manhattan, New York\n 2008 si 2009 Rivaa Gallery, New York\n 2011 Deutsch – Rumänischer Space, Kultur Verein Goethe Museum, Düsseldorf\n 2011 Noho Gallery, American Society of Contemporary Artists\n 2012 American society of Contemporary Artists Berkley College Brooklin, New York\n 2013 ASCA Annual Exhibit the Highline Loft Chesley, New York\n 2015 Galeria Simeza, București\n 2015 Galeria Brâncuși, București\n 2015, 2016, 2017 Salonul mic, București \n 2018 Universitatea de Arhitectură, București\n 2019 Teatrul Național, București\n 2020 U-Art Gallery, București\n 2021 Muzeul Țăranului, București\n\nGalerie\n\nBibliografie\n „Romanian Artists in the West „ ,Amercan Romanian Academy of Arts & Sciences, Los Angeles 1984\n ASCA : „Românii din New York“ Sectia Arte Plastice, 2014 New York Romanian Artists in the West „ ,American Romanian Academy of Arts\n Ionel Jianu : “Un secol de sculptură“ AKL 2001\n Ioana Vlasiu : Dicționarul sculptorilor din România. Secolele XIX-XX, vol.I, Editura Academiei române Bucuresti, 2011, pp 111-112\n\nLegături externe\n American Society for Contemporary Artists\n Mihai Caranica\n\nReferințe\n\n Ioana Vlasiu : „Dicționarul sculptorilor din România, Secolele XIX si XX,“ Editura Academiei București, 2011,vol I. pp. 111-112\n Mircea Zaciu : „Steaua“, Cluj-Napoca, 1980\n Dan Grigorescu : „Contemporanul“ Bucuresti, 1982" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații ai disponibile despre 2024–25 AFC Champions League 2?" }, { "from": "assistant", "value": "Liga Campionilor AFC 2 (ACL2) 2024–25 va fi ediția inaugurală a Ligii Campionilor AFC 2, noul turneu de fotbal al cluburilor din Asia, organizat de Confederația Asiatică de Fotbal (AFC). Acesta va cuprinde 32 de echipe.\n\nNote \n\nCampionate" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi tot ce știi despre Yellowstone (serial)." }, { "from": "assistant", "value": "Yellowstone este un serial american dramatic difuzat de televiziunea Paramount Network. Primul episod a fost difuzat la data de 20 iunie 2018. Serialul urmărește familia Roy care deține compania Waystar RoyCo, un gigant media global. În rolurile principale sunt distribuiți actorii Kevin Costner, Luke Grimes, Kelly Reilly, Wes Bentley, Cole Hauser, Kelsey Asbille și Gil Birmingham. Serialul urmărește conflictele în care este implicată ferma Yellowstone, o mare fermă de vite din statul Montana, aflată în apropierea rezervației indiene Broken Rock, a Parcului Național Yellowstone și a dezvoltatorilor de terenuri.\n\nO serie prequel intitulată 1883 (2021–2022) a fost anunțată în urma unui contract de cinci ani semnat de creatorul serialului, Taylor Sheridan, cu Viacom CBS și MTV Entertainment Group. Serialul se concentrează pe o generație a familiei Dutton din timpul Vestului Sălbatic, în timp ce aceștia întreprind călătoria grea prin țară înainte de a pune bazele fermei care va deveni Ranchul Yellowstone. O a doua serie prequel intitulată 1923 (2022-prezent) se concentrează pe o generație intermediară a familiei Dutton în timpul expansiunii spre Vest, a Prohibiției și a Marii Crize.\n\nSinopsis \nFamilia Dutton deține cea mai mare fermă din Statele Unite, aflată lângă Parcul Național Yellowstone. Condusă de patriarhul John, un bărbat cu metode uneori dure, familia a luptat împotriva politicienilor și a dezvoltatorilor imobiliari, pentru ca pământul lor să nu fie invadat, în special pentru cei din rezervația indiană.\n\nDistribuție și personaje \nKevin Costner ca John Dutton III\nJosh Lucas în rolul tânărului John Dutton\nLuke Grimes ca Kayce Dutton\nRhys Alterman în rolul tânărului Kayce Dutton\nKelly Reilly ca Bethany „Beth” Dutton\nKylie Rogers în rolul tinerei Beth Dutton\nWes Bentley ca James Michael „Jamie” Dutton\nDalton Baker în rolul tânărului Jamie Dutton\nCole Hauser ca Rip Wheeler\nKyle Red Silverstein în rolul tânărului Rip Wheeler\nKelsey Asbille ca Monica Long Dutton\nBrecken Merrill ca Tate Dutton\nJefferson White ca Jimmy Hurdstram\nDanny Huston ca Dan Jenkins (sezoanele 1-2)\nGil Birmingham în rolul șefului Thomas Rainwater\n\nProducția \nTaylor Sheridan a început să lucreze la serial în 2013, pe măsură ce și-a lăsat treptat cariera de actor deoparte. După ce a trăit în Texas și Wyoming, el a decis în cele din urmă să stabilească intriga în Montana și a mers la Livingston pentru a-și perfecționa scenariul.\n\nÎn mai 2017, se anunță că Paramount Network a comandat primul său serial, Yellowstone, format din zece episoade scrise, regizate și coproduse de Taylor Sheridan. Printre producătorii inițiali se afla și Harvey Weinstein, dar după ce a fost implicat într-un scandal în 2017, numele său a dispărut de pe generic.\n\nLa 24 iulie 2018, serialul este reînnoit pentru un al doilea sezon de zece episoade.\n\nLa 19 iunie 2019, canalul reînnoiește seria pentru un al treilea sezon din zece episoade în care va apărea și Josh Holloway în distribuție. El va interpreta personajul Roarke Carter. La 21 februarie 2020, serialul a fost reînnoit pentru un al patrulea sezon chiar înainte de difuzarea celui de-al treilea sezon și al cincilea sezon a fost confirmat pe 3 februarie 2022. Pe 5 mai 2023, în urma unor neînțelegeri de programare cu Kevin Costner, care a anunțat că nu se va întoarce pentru un al șaselea sezon, serialul a fost anulat.\n\nNote\n\nLegături externe \n \n \n\nSeriale de televiziune din 2018\nSeriale de televiziune americane\nSpectacole de televiziune de limbă engleză" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce date importante ai despre Plată?" }, { "from": "assistant", "value": "Plata reprezintă darea voluntară de bani unei persoane (fizice sau juridice), fie în schimbul unui bun sau al unui serviciu, fie pentru a executa o obligație, fie din motive filantropice. \n\nDe cele mai multe ori, persoana care face plata este numită debitor, iar cea care primește plata este numită creditor.\n\nÎn drept\nÎn drept, plata reprezintă o modalitate de executare a unei obligații. Din acest motiv, acest proces cere diligență.\n\nNote\n\nBibliografie\n Codul civil român\n\nPlăți\nTermeni de afaceri\nTermeni juridici" } ]